§ „Ce ție
nu-ți place, altuia nu-i face!” Această
regulă simplă dă expresie formei elementare a politeții, pe care o cunosc chiar
cele mai rudimentare organisme sociale, începând cu tribul primitiv. Și în cele
mai evoluate forme ale ei, politețea rămâne un efort de a crea regulile de bază
ale platformei comune pentru o conviețuire civilizată a oamenilor, pentru
ușurarea înțelegerii între ei.
§ Regula de
bază a politeții obligă să nu faci niciodată altora ceea ce nu ți-ar place
să-ți facă alții ție. Atenție! S-ar putea însă ca tu să ai gusturi ciudate sau
preferințe strict personale, care să intre în conflict cu preferințele altora.
E mai bine deci să te conduci nu după „gusturile” și „pornirile” proprii, ci
după „gusturile” și „pornirile” în general acceptate. Regulile de politețe îți
arată care sunt limitele în care evoluează ele, fără a supăra pe alții.
§ „Regulile de politețe” sunt o încercare de a da o bază comună de înțelegere, un „alfabet al politeții”, celor care doresc să se înțeleagă civilizat cu semenii lor. Într-o oarecare măsură ele sunt deci convenționale, așa cum sunt „convenționale” și literele sau, să zicem, semnele de circulație. Dar, „convenționalismul alfabetului sau marcajului rutier nu constituie o scuză pentru analfabeți sau pentru conducătorii-auto prinși în situații neregulamentare.
§ În ipostaza
sa contemporană, politețea nu cunoaște constrângerea în nici o formă a ei. Ea
se impune omului civilizat prin înțelegerea necesității de a găsi un limbaj
comun cu alți oameni, de a împăca„pornirile” sale cu „pornirile” celor din jur.
În acest sens politețea este „exercitarea superioară a libertății”. „Politețea este disciplina politeții” (Lévis Mirepoix).
§ Politețea
este o „convenție”, o „înțelegere” liber acceptată. În cadrul ei, respectul la
care ai dreptul în calitate de om, și pe care-l pretinzi pe bună dreptate, este
rezultatul unui contract de schimb. El ți se dă în schimbul respectului
elementar pe care trebuie să-l acorzi și tu oricărui om. Nu încerca să trișezi,
fiindcă orice fraudă în acest domeniu se răzbună mai devreme sau mai târziu.
§ Corectitudinea
este un element necesar al politeții, dar nu numai al politeții. A fi corect în
raporturile cu alți oameni este o obligație socială elementară, definind orice
bun cetățean. Corectitudinea este, în primul rând, o manifestare de respect
față de societate.
§ Curtoazia,
bunăvoința sunt manifestări ale respectului față de individ, față de omul de
alături. Adevărata politețe implică atât corectitudinea cât și bunăvoința. Ea
înseamnă corectitudine prevenitoare, plină de curtenie, animată de bunăvoință.
Nu vom sublinia niciodată în suficientă măsură
valoarea socială a zâmbetului.
§ Semnul unei
atenții neînsemnate și care nu te costă nici un efort, lasă în urma ta un gând
bun, o bucurie, o satisfacție. Învață să dai cu generozitate aceste mărunte
satisfacții, care te leagă de oameni și care îți dau și ție o mai mare
siguranță, o stare de încredere și optimism.
§ Sportivii
știu că cel mai bun mijloc de a-ți menține o „formă bună” este exercițiul
continuu. Pentru a-ți „păstra forma” în societate, trebuie să fii mereu calm,
stăpân pe tine și încrezător în forțele tale. Nu intra în panică, nu permite
nervilor să te poarte ei pe tine, zâmbește, manifestă-ți mereu personalitatea
în sens pozitiv.
§ Nu există
locuri sau împrejurări în care să nu-ți poți „exercita” politețea, pentru că nu
există locuri sau împrejurări în care să nu vii în contact cu un om. Fiind
politicos creezi platforma umană comună care duce la o mai rapidă înțelegere și
care evită, în primul rând, „pierderile” de timp și de nervi. Politețea modernă
are și o mare valoare utilitară.
§ „Virtutea
nu este nimic, dacă ea nu se naște din curtoazie, adică din inimă” spunea
Confucius. Politețea adevărată este cea integrată personalității umane,
devenită reflex și exercitată din instinct. În acest sens nu există decât
„politețe de inimă”, adică politețe manifestată cu deplină naturalețe.
§ Fiindcă
politețea și maniera politicoasă de a face un lucru, de a acționa, nu suportă
stridența, ridicolul și emfaza. Eleganța, frumusețea manierei politicoase sunt
– în primul rând – spontaneitatea și firescul ei.
§ Naturalețea
gestului, firescul unei atitudini se pot înscrie perfect în aria nu prea rigidă
a acestor maniere „convenționale”. A râde de ele, considerându-le ridicole
numai pentru că obligă la puțină auto-disciplină, e un semn de slabe aptitudini
pentru civilizație în general, care (la urma urmei) este și ea o „convenție” și
o „alienare” , o „înstrăinare” de natura noastră primară.
§ A „învăța
politețea” înseamnă a-ți însuși ansamblul de reguli care o compun. La început
regulile învățate exercită, prin gândire și voință, un permanent rol de
auto-control. Politețea se însușește ca o autodisciplinare permanentă. Nu
cedați niciodată tentației de a vă elibera de acest autocontrol. Oamenii
politicoși sunt politicoși 24 de ore din 24.
§ Numai în
timp această autodisciplinare devine înlesnire, o a doua natură, și se
transformă în stăpânire de sine. În acest sens nu oricine poate fi politicos.
Nu pot si politicoși nici oamenii „slabi” și nici „proștii” fiindcă politețea
adevărată este o manifestare de echilibru și înțelegere în relațiile cu alți
oameni.
§ Autocontrolul
și stăpânirea de sine nu trebuie confundate. Una vine înainte și cealaltă după
însușirea „alfabetului”, a regulei. Una reprezintă un efort, iar cealaltă
rezultatul acestui efort.
§ Evident,
exagerarea snobă a respectului pentru „regulă” e tot atât de condamnabilă ca și
nerespectarea ei. Ea dovedește o neînsușire organică a spiritului politeții și
izbutește adesea să împiedice înțelegerea nu mai puțin decât o „bădărănie”,
creind artificial „distanțe” și „rezerve”. Tonul just este între „naturalețea ”
agresivă și afectarea politeții.
§ „Regulile
de politețe” reprezintă un comentariu practic al principiului de bază al
politeții, prezent în toate împrejurările. Din acest punct de vedere, toate
regulile de politețe au o logică de fier. Ele sunt foarte multe și e de
recomandat ca, încercând să le reținem, ceea ce presupune un oarecare efort, să
nu pierdem din vedere că orice politețe, înainte de orice îndeamnă „menajați-vă
unii pe alții” în numele respectului reciproc pe care și-l datorează dintotdeauna
oamenii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu