Salutul

 

• Salutul, cea mai veche manifestare de politețe, este o datorie de civilitate obligatorie în toate împtrjurările, față de orice persoană cunoscută, oricât de vag (și, adeseori, față de persoane necunoscute). ordinea de prioritate (vezi mai sus) acționează și în ceea ce privește salutul. Deci, bărbatul salută femeia, cel mai tânăr salută pe cel mai în vârstă. 
• Salută însă întotdeauna cel care intră într-o încăpere și cel care se alătură unui grup. În funcție de regulile care stabilesc „prioritatea”, noul venit așteaptă sau poate să întrerupă o discuție. E de preferat însă, chiar atunci când are dreptul s-o facă, să nu întrerupă el discuția, ci să lase inițiativa grupului. dacă indivizii intrând în compoziția grupului sunt politicoși (să sperăm) ei vor întâmpina așa cum se cuvine pe noul venit.
• Într-un birou, noul venit salută spunând „bună ziua”. Într-o sală de reuniuni sau într-un local public se salută grupul cunoscut fără manifestări exterioare care să atragă atenția celor din jur. Salutul constă, în acest caz, dintr-o înclinare, mai adâncă (fără exagerare) sau abia schițată în funcție de respectul și deferența pe care suntem obligați să la manifestăm. 
• Femeile salută pe celelalte femei prezente fără rigiditate și înclină doar ușor capul în fața bărbaților. Și aici e vorba de nuanțe. 
• Orice femeie care zâmbește (așa se spune cel puțin) este mai frumoasă. Se pare că zâmbetul are aceeași calitate și la bărbați. Iată de ce politețea vă recomandă să însoțiți orice salut de un zâmbet. Atenție însă la cantitate : puțin zâmbet, un mic zâmbet! Și evident, atenție la împrejurări; nu întotddeauna zâmbetul se potrivește. 
• Întrând în casa în care ați fost invitat, prima persoană căreia trebuie să-i adresați salutul, indiferent cine mai este prezent, este gazda, „stăpâna casei”. Vă înclinați în fața ei, la o distanță potrivită, dar nu întindeți mâna. Inițiativa acestui gest trebuie s-o aibă întotdeauna ea. „Distanța potrivită” înseamnă în acest caz distanța la care ea vă poate întinde mâna fără a fi nevoită să vă iasă în întâmpinare. Restul persoanelor se salută apoi începând cu femeile prezente. 
• Femeile sunt salutate la sosire de către bărbatul gazdă, „la fel de respectuos (zice codul) ca atunci când el ar fi cel invitat”. 
• Trei amănunte după care recunoști salutul unui om „bine-crescut” pe stradă: se salută scoțând pălăria, înclinând capul și privind spre cel salutat. 
• Se salută, de obicei, scoțând pălăria cu mâna dreaptă, dar pălăria nu se scoate niciodată spre cel salutat, ci în partea opusă. Deci dacă cineva vă trece prin dreapta, scoateți pălăria cu mâna stângă și spre stânga. Evitați, de altfel, în felul acesta, în cazul unui trotuar îngust, să-i vârâți pălăria în ochi. 
• Salutul grăbit cu două degete cărora le e lene să ajungă până la pălărie sau cu mâinele în buzunar este un certificat de bădărănie. 
• E o gravă impolitețe să salutați cu țigara sau cu pipa în gură. Țigara sau pipa se scot totdeauna din gură atunci când salutați, gestul făcându-se însă fără exagerare emfatică și fără servilitate, cât mai firesc și degajat. 
• Pe stradă se poate saluta, chiar având pălăria, cu o simplă înclinare a capului, numai în cazul când, dintr-un motiv sau altul, aveți mâinile ocupate. 
• Și pe stradă ordinea de prioritate este întru totul respectată. Salută, deci, bărbatul cel mai tânăr sau subalternul. Un om într-adevăr politicos nu așteaptă ,însă, salutul și salută întotdeauna primul pe cel mai tânăr sau pe inferior, atunci când acesta este însoțit întotdeauna de o femeie. 
• Un bărbat nu salută niciodată o femeie, decât atunci când aceasta arată într-un fel oarecare, printr-o privire, printr-un gest că vrea să fie recunoscută. În țările anglo-saxone, din respect pentru ele, bărbații acceptă chiar ca femeile să saluta primele. Semnificația gestului interzice, cu atât mai mult, ca bărbatul să rețină o femeie cunoscută întâlnită întâmplător, încercând să angajeze o discuție. În această direcție, categoric, lăsați deci totdeauna inițiativa femeilor. 
• Atunci când două persoane merg în același sens, indiferent de „prioritate”, întotdeauna salută cel care depășește, adică cel care vine din spate. 
• Între două persoane de condiții egale, cel care merge salută întotdeauna pe cel care stă pe loc. 
• Salută persoana care este într-o mașină pe cei care merg pe jos. 
• Răspunsul la salut este obligatoriu, fără nici o excepție posibilă. o persoană politicoasă nu are dreptul să ”nu vadă” un salut. În cel mai rău caz (și asta e tot ceea ce poate fi mai „nimicitor” în cadrele politeții) aveți dreptul, pe temeiuri solide, să răspundeți cu răceală și distant, dar să răspundeți ! Mai mult decât atât: sunteți obligat să răspundeți chiar dacă aveți îndoieli în privința identității celui care v-a salutat și chiar dacă sunteți aproape convins că nu-l cunoașteți. 
• Dacă persoana cunoscută este într-un grup, salutați întregul grup și întregul grup are obligația să răspundă. (Nu uitați această obligație, mai ales atunci când faceți parte din grup.) În acest caz politețea cere ca acompaniatorii să răspundă corect și discret și interzice ca ei să se intereseze despre cel care a salutat, cel puțin atâta timp cât el mai este vizibil. Nu comiteți mai ales indiscreția de a manifesta curiozități de acest fel atâta timp cât persoana în cauză vă mai poate auzi sau observa. 
• Un singur semn de „proastă-creștere” este răspunsul abia schițat sau „dăruit” cu condescendență din vârful buzelor. Se răspunde corect cu amabilitate, cu bunăvoință, indiferent de situația celui care v-a salutat. 
• Răspunsul corect la salutul noului venit, în cazul în care ești așezat, cere să te ridici în picioare. Atunci când o cunoștință intră într-un loc public și se îndreaptă, deci, spre locul unde suntem așezați, avem obligația să o în tâmpinăm în picioare. Rămân așezate numai femeile, în afara cazurilor în care e vorba de persoane sensibil mai în vârstă sau de femei mai în vârstă. A răspunde stând pe scaun la salutul noului venit, înr-un asemenea caz, este o dovadă de educație deficitară.
• Se salută întotdeauna o înmormântare. O gravă manifestare a lipsei celor mai elementare noțiuni de educație cetățenească este indiferența sau (infinit mai grav) lipsa de respect față de un cortegiu funerar, manifestată prin zgomot, mișcare, râsete. 
• O obligație prezentă în toate codurile vechi și noi, fără nici o excepție: atunci când pe stradă trece un drapel de unitate militară dsau atunci când se execută un imn de stat, un om civilizat ia o poziție decentă, scoate pălăria și rămâne în picioare.