5 legi ale eleganţei vestimentare

  1. LEGEA CULORII
  2. LEGEA MATERIALULUI
  3. LEGEA ORELOR
  4. LEGEA ÎMPREJURĂRILOR
  5. LEGEA VÂRSTEI

- Legea culorilor (pentru fete) nu exclude din competiţie nici o culoare, dar cere ca ansamblul să se realizeze în armonie şi în linişte.
- Culorile prea vii şi prea multe se armonizează, evident, mai greu. E de preferat să vă opriţi la una sau două culori şi să realizaţi bogăţia paletei, în funcţie de ele, cu ajutorul „accesoriilor”.
„Niciodată mai mult de trei culori deodată” (Edmonde Charles-Roux).
- Ţineţi seama întotdeauna că armonia trebuie realizată strict în funcţie de persoana care îmbracă hainele. O rochie este frumoasă numai purtată, niciodată „în sine”. O culoare de asemenea. Există culori care „vă merg” şi culori care „nu vă merg” deloc.
- Legea culorilor (pentru bărbaţi) se supune regulei generale care cere bărbaţilor mai multă sobrietate. Evitaţi culorile! Costumul bărbătesc trebuie să fie cât mai puţin „vizibil”, cât mai discret. Discreţia începe de la culoare şi desen, pentru bărbaţi culorile sunt admise doar pe stadion, la mare sau la munte, şi chiar atunci în limite mai restrânse decât pentru sexul opus.
- Legea materialului obligă ca, în funcţie de utilizarea pe care vreţi să i-o daţi, să alegeţi totdeauna materialul potrivit. Materialul frumos este cel care corespunde cel mai bine intenţiei. În structura lui intimă există nobleţe sau prost-gust. Sunt de prost-gust toate materialele care încearcă să „imite”, să pară altceva decât sunt. Eleganţa obligă să le evitaţi cu cea mai mare grijă.
- Legea orelor consfinţeşte nişte elementare reguli de politeţe, la îndemâna oricui. E uşor de înţeles că nu se poate veni în costum de lucru la serată şi că nu se poate intra seara în restaurant în treningul de antrenament, purtat dimineaţa la stadion.
- Se pare că e mai greu de admis (de către unii) că gulerul desfăcut al cămăşii mai poare fi acceptat la plimbarea de duminică dimineaţa, dar că el este inadmisibil la ora 20, tot aşa cum trebuie să fie limpede că pantalonii supraelastici nu sunt o ţinută de seară. Eleganţa include obligatoriu în legile sale şi legea orelor.
- Legea împrejurărilor îţi interzice să te duci la o căsătorie fără cravată şi la o înmormântare cu pantofi bej. Ea sugerează că, invitat într-o casă, ciorapii şi cămaşa albă să fie curate. Legea împrejurărilor te obligă ca, alături de îndatoririle elementare de politeţe, pe care le ai faţă de alţii, să consideri că a oferi altora un aspect îngrijit şi pe cât posibil în conformitate cu dorinţa lor este de asemenea o datorie elementară.
- Legea vârstei nu exclude cochetăria, dar te obligă la o cochetărie conformă cu anii. „A te exprima în cadrul bine definit al unui stil”, iată întreaga înţelepciune a eleganţei. Obligaţia de a te îmbrăca potrivit cu vârsta priveşte şi pe femei şi pe bărbaţi.
- Completare la „Legea culorii” (pentru fete). În realizarea armoniei vestimentare o însemnătate mare o au „accesoriile”. E costisitor desigur să aveţi multe „garnituri complete”. Încercaţi atunci să aveţi una sau două neutre: gri, negru sau bej. Supliniţi „lipsa” culorii sau valorificaţi-le lipsa de culoare cu o rochie colorată. Unitatea „accesoriilor” este însă obligatorie pentru eleganţă. Se poate cel mult să găsiţi unor mănuşi de voal un „echivalent” de culoare în eşarfă sau în aplicaţiile rochiei. Dar atât. „Accesoriile” adunate întâmplător sunt urâte.
- Există o eleganţă feminină de foarte mare rafinament şi în ţinuta de stradă sau de plimbare. Nu umblaţi toată ziua ca şi cum a-ţi merge sau v-aţi întoarce de la o „vizită” sau de la „spectacol de gală”. Indiferent din ce motive faceţi acest lucru, veţi naşte impresia că sunteţi „preţioase” adică neelegante (în cel mai bun caz).
- Atenţie la podoabele „fantezi”. Cel mult una (în afara zilei de 1 Martie, când politeţea vă obligă să purtaţi o zi toate mărţişoarele primite, şi fără alegere). Pusă cu discreţie şi bine armonizată cu îmbrăcămintea şi cu împrejurarea. Mai ales fugiţi de imitaţii. Mărgelele de scoici sau de fasole colorată pot fi nişte jucării nostime care să „meargă” foarte bine la o rochie de vară. Dar „diamantele” de sticlă sunt certificat de prost-gust în orice înprejurare.
- Atenţie, bărbaţi! Nici un fel de podoabă! Nici una. Dacă butonii voştri par a nu fi numai butoni, schimbaţi-i! Ceasul trebuie să fie ceas, brăţara de ceas – neapărat brăţară de ceas şi verigheta – verighetă. Orice podoabă este la bărbat un semn sigur de triste deficienţe de gust. Şi nu numai… .