Politețea în amor

 

• Nu este interzis (în principiu) nimănui să se adreseze unui necunoscut în indiferent ce împrejurare. Dar atenție ! „Autoprezentarea” este admisă cu drepturi de politețe numai în adunări numeroase sau când cineva a venit cu întârziere, după ce gazda a făcut prezentările. Formula de prezentare cuprinde neapărat explicația cuvenită : „Mă iertați,  Nu eram aici când s-au făcut prezentări. Eu sunt X” . 

• Pentru un bărbat o cunoștință propusă de un necunoscut nu poate fi în principiu respinsă, decât dacă există îndoieli cu privire la intențiile politicoase ale acestuia. 

• Politețea apără femeia. O femeie are dreptul să respingă fără explicații o asemenea propunere. Bărbatului „tratat cu refuz” îi rămâne o singură sarcină obligatorie : să-și ceară scuze, simultan și urgent, retrăgându-se. 

• „În cea de a doua sau a treia  generație după Adam - spune „Cartea de aur a politeții” - cineva a inventat, pentru a acosta o persoană de sex frumos, o frază de genul : „am impresia că vă cunosc de undeva.” și, de când această a răsunat pentru prima oară, ea n-a încetat să întovărășească grandioasa epopee umană, continuându-și până astăzi cariera idioată și lipsită de fantezie”. A se proceda în consecință ! 

• „În orice conversație legile politeții obligă imperios la tact, discreție, atenție, animație și distracție (provenite dintr-un interes reciproc) cultură și sinceritate.” (Din „Cartea de aur a politeții”) Cu atât mai mult se impun toate aceste cerințe în conversația „îndrăgostiților”. 

• Pentru un om civilizat nici un motiv nu poate justifica încălcarea legilor generale ale politeții . Iar dragostea, care înseamnă un plus de înțelegere și prietenie, este un motiv în plus, care pledează pentru politețe. Indiferent cu ce este justificată (cu prosteasca înțelegere a „bărbăției”, cu „gelozie” sau cu orice altceva) bădărănia „îndrăgostitului” este bădărănie. Ea nu poate fi acoperită cu „politețe” exterioară, cu „maniere elegante”.