Garderoba ideală a unei persoane este cea care este purtată cu plăcere și care se potrivește cu felul de a fi al purtătorului. Pentru a fi îndeplinite aceste condiții firești este nevoie să cunoaștem câte ceva despre noi înșine și câte ceva despre îmbrăcăminte, mai ales despre cea pe care vrem să o purtăm. Unele persoane știu din instinct asta, mai mult sau mai puțin, iar altele apelează la specialiști, mai mult sau mai puțin. În privința cunoașterii de sine nu mă încumet să dau sfaturi, pentru că e o chestie personală. Despre îmbrăcăminte , însă, pot să vorbesc pentru că mă pasionează de destul de mult timp, pentru că am studiat în domeniu și pentru că am ceva experiență, atât practic cât și educațional.
Chiar dacă știm ce vrem, știm ce avem și de ce mai avem nevoie, cum vrem să ne modelăm personalitatea apelând la îmbrăcăminte, se întâmplă uneori să nu avem la îndemână ce dorim, să nu găsim ceea ce ne trebuie din oferta celor care realizează această îmbrăcăminte, de gata sau la comandă. Atunci, ori așteptăm ceva mai bun, ori ne vine ideea să o executăm chiar noi. Și unde mai pui că ceea ce porți pe tine și a trecut prin mâinile tale, te personalizează și mai mult, îți dă o satisfacție pentru priceperea pe care ai căpătat-o. Poți face aceasta atât pentru tine personal cât și pentru membrii familiei tale sau pentru cine vrei tu.
Pentru a căpăta această pricepere trebuie să apelezi la specialiștii din domeniu. Astfel, există cursuri gratuite sau plătite, directe sau online, școli de specialitate în sistemul educațional, mai simple sau mai aprofundate, saituri, bloguri, reviste de specialitate, cărți, instruiri făcute de cineva din familie sau dintre prieteni, etc. . Indiferent de nivelul la care ești în privința cunoștințelor despre realizarea îmbrăcămintei te poți perfecționa oricând și oricât de mult vrei. Dacă ai la îndemână o mașină de cusut și un fier de călcat te poți apuca de treabă. Mulți din cei care știu să execute un articol vestimentar, adică să-l coase, să-l finiseze, pot face aceasta numai dacă au la îndemână tiparele după care pot croi. Atunci ori apelează la cineva care să le întocmească niște tipare după dimensiunile lor personale, ori apelează la tipare gata făcute după standarde antropometrice. De obicei, în al doilea caz, pentru publicul larg, aceste tipare se găsesc în reviste de specialitate tipărite sau online. În România, cea mai cunoscută și la îndemână revistă este „Burda”, care se poate achiziționa, mai ales în format tipărit de la punctele de difuzare a presei. Revista se editează în 12 numere anual, de obicei în limba română, dar au existat de-a lungul anilor, mai ales la început, pe piața românească reviste editate în limba maghiară sau în limba germană (limba originală a revistei), binențeles fiecare cu câte un insert tehnic tradus.
Iată cum se procedează în mod concret. După ce ai făcut rost de o revistă „Burda”, o răsfoiești în tihnă. Poți observa că este alcătuită din 3 zone principale: una formată din pagini tipărite color, o alta formată din pagini tipărite în format negru pe alb, iar o a treia formată din planșe foarte mari, așezate împăturit în revistă și conțin tiparele propriu-zise tipărite în culori diverse. De-a lungul anilor au existat mici schimbări, dar în mare stilul e același.
Zona cu pagini tipărite color este alcătuită, de obicei, din o parte de cuprins a modelelor care au tipare, o parte cu variate alte modele din mari magazine de specialitate sau alte modele ale unor designeri cunoscuți prezentate pe diferite podiumuri ale modei, similare cu cele prezentate în acel număr al revistei, o parte de publicitate diversă, dar totuși adițională temei revistei, o parte cu modele „Burda plus” pentru persoanele mai plinuțe, o parte cu diferite tehnici de meșteșug și bricolaj textil, o parte cu secțiuni din numărul următor al revistei și altele.
Zona cu pagini tipărite alb-negru este de fapt o zonă cu informații tehnice și anume: cum se identifică pe coala mare tiparele pentru fiecare model în parte, cum se copiază tiparele, sfaturi utile generale despre croire, semne utilizate pe planșe sau în fișele tehnice, cum se iau măsurile pe corp pentru a ști ce mărime porți, un cuprins al schițelor de model așezate după tipurile articolelor vestimentare, tabele de măsuri cu mărimile folosite în această revistă și dimensiunile antropometrice (ale corpului) corespunzătoare lor, fișele tehnice pentru fiecare model cu tipar în revistă, un curs ilustrat de croitorie pentru un model ce cuprinde pe lângă fișa sa tehnică și succesiunea operațiilor tehnologice de execuție (cu desene explicative) a articolului vestimentar respectiv. Fișele tehnice conțin, în principiu, mărimile pentru care are tipare modelul respectiv, paginile la care se găsesc variantele modelului respectiv, nivelul de dificultate al modelului, necesarul de material, schițele de model față-spate, schițele tiparelor, rezervele de coasere de pe material ce trebuie lăsate în afara conturului tiparului, instrucțiuni de croire a materialului, instrucțiuni de coasere, încadrarea (poziționarea) optimă a tiparelor pe material pentru a elimina pierderile inutile, desene de model pentru idei creative, broderii și bricolaj textil. Fiecare model are atașat tipare pentru un grup de 4-5 mărimi succesive, uneori pentru mărimi mici, alteori pentru mărimi mari.
Zona cu planșe foarte mari este alcătuită din 8 sau 4 planșe notate cu A, B, C, D, E, F, G, H. Planșele sunt așezate una pe fața și una pe verso-ul câte unei coli de format mare. Deci avem 8 planșe pe 4 coli față-verso (A cu C, B cu D, E cu G, F cu H) . Aceste coli la rândul lor fac parte, 2 câte 2, dintr-o coală și mai mare, dublă, ce a fost împăturită în două la jumătatea ei. Pentru mânuirea cât mai comodă a colilor cu tipare se secționează coala foarte mare, dublă, în zona de împăturire, exact după linia special desenată (vezi semnul: forfecuța de secționare). Fiecare planșă conține tipare pentru 4 modele, tipare aranjate aleatoriu unele peste altele. Pentru a le putea distinge se folosesc 4 culori diferite pentru contururile tiparelor de la fiecare model în parte și anume roșu, albastru, negru și verde. Deci fiecare model reprezentat de tiparele sale se poate găsi pe o singură coală din cele 8 și într-o singură culoare. Litera colii și culoarea contururilor tiparelor se găsesc în fișa tehnică a fiecărui model din insertul tehnic alb-negru. Cu cât complexitatea modelului crește cu atât crește și numărul tiparelor ce formează acel model. Mai pot exista, pe unele din planșe, în afară de tiparele cu contururile desenate în roșu, albastru, negru și verde și unele tipare numite speciale ce au suprafața din interiorul conturului desenat în roz sau vernil.
Deci, după ce ai răsfoit revista și ai studiat cu atenție toate modelele, ți-ai ales unul pe care ai dori să-l realizezi și tu. Observăm că lângă fotografia modelului găsim și câteva informații importante : în primul rând numărul modelului și eventual, varianta lui (variantele aceluiași model ce au câteva mici diferențe între ele, sunt notate cu câte o literă) , apoi numărul de puncte ce reprezintă gradul de complexitate la realizarea modelului, grupul de mărimi pentru care găsim tipare la acel model și o mini schiță de model. Cel mai important este să vedem dacă grupul de mărimi oferite la model conține mărimea care ne trebuie nouă. Mărimea pe care o poartă cineva este dată, în standardele antropometrice, de principalele dimensiuni ale corpului său. Această mărime este codificată, de obicei, în unele țări, cu un număr ce poate diferi de la țară la țară. Momentan, ne interesează să identificăm cu ce număr este codificată în această revistă, mărimea pe care o purtăm noi. Principalele dimensiuni ale corpului nostru le aflăm prin măsurători directe pe corp folosindu-ne de centimetrul de croitorie, măsurători pe care le facem singure sau cu ajutorul unei persoane apropiate.
Dacă avem un corp proporțional, atunci toate valorile dimensiunilor noastre, corespunzătoare celor din tabelul de dimensiuni, se vor găsi înșirate în coloană sub același număr de mărime. Dacă avem un corp mai puțin proporțional, atunci putem avea la câteva dimensiuni valori care vor devia de la coloană și le vom găsi mai la stânga sau mai la dreapta, în coloanele altor mărimi. Mărimea este dată de majoritatea valorilor găsite într-o coloană. Dacă de exemplu, dacă la nivelul bustului avem mărimea 22 (100 cm), la nivelul taliei avem mărimea 21 (78 cm), iar la nivelul șoldurilor purtăm mărimea 23 (110 cm) vom copia în paralel contururile tiparului pentru cele 3 mărimi (22, 21, 23) pe linia cusăturii laterale de la subraț până la poale. Vom desena apoi noua linie a tiparului nostru, ce va trece de pe conturul mărimii 22 la nivelul bustului pe conturul mărimii 21 la nivelul taliei, iar apoi va trece pe conturul mărimii 23 la nivelul șoidurilor. Binențeles, fiecare trecere se va face lin, liniile și curbele vor fi racordate între ele. Similar, acolo unde este cazul, se va proceda la fel la trecerea dintre diferite mărimi.
Cu ajutorul dimensiunilor noastre am aflat din tabelul dimensional mărimea pe care o purtăm. Căutăm mai departe în insertul tehnic fișa tehnică a modelului ales, după numărul acestuia. În fișa tehnică se specifică grupul de mărimi pe care le are la tipare, câteva dimensiuni ale produsului (ex: lungimea produsului la spate), etc. și sunt alocate pentru fiecare mărime tipuri de linii distincte între ele pentru a le putea identifica ușor în hățișul tiparelor de pe planșă. Se mai specifică clar litera planșei, feței de coală, pe care se găsesc tiparele și culoarea folosită la conturul lor. Sunt schițate în miniatură și numerotate toate tiparele modelului. Aceste numere ale tiparelor le vom folosi la aflarea tiparelor pe planșa mare. Ele sunt poziționate pe marginile planșei , fiecare număr în dreptul tiparului său, având și culoarea conturului acestuia. Deci, când căutăm un tipar pe planșa mare aflăm mai întâi culoarea și numărul său de pe marginea planșei. Perpendicular pe acea margine, în dreptul acelui număr cu acea culoare căutăm pe suprafață un număr identic care se află de fapt pe una din liniile conturului tiparului căutat. Procedăm astfel cu fiecare tipar și fiecare număr al său (binențeles, nu desenăm pe planșă; notațiile din fotografie sunt doar pentru informare).
Urmează să copiem fiecare tipar al modelului, de pe planșă. Nu putem folosi direct tiparele decupând cu foarfeca pentru că ele sunt suprapuse între ele, chiar și de la același model, iar celelalte tipare și celelalte modele s-ar pierde. De aceea trebuie să găsim o metodă prin care să extragem tiparele de pe planșă pe o altă hârtie, prin copiere. O variantă ar fi să punem sub planșă o coala de hârtie albă pe care vrem să copiem, iar între ele o coală de hârtie indigo mare sau una încropită din mai multe mici (cu fața culorii spre hârtia albă). Cu un pix care nu lasă urme și nici nu zgârie urmăm conturul tiparului de pe fața planșei tipărite, în cele mai mici amânunte. În acest fel se copiază tiparul dorit fără să deteriorăm celelalte tipare de pe planșă, pe care le păstrăm pentru a le folosi altădată. Această metodă are dezavantajul că trebuie procurate coli mari de indigo. O altă variantă ar fi să folosim o planșetă transparentă total cum ar fi un geam de sticlă, policarbonat sau pexiglas. Așezăm pe planșeta transparentă coala tipărită cu tipare, peste ea așezăm o coală albă de hârtie normală, iar sub planșetă așezăm o veioză sau o lanternă puternică a cărui lumină să bată sub planșeta transparentă și colile de hârtie. Cu lumina care va bate în planșa tipărită se va vedea tiparul prin coala de hârtie albă, deoarece se vor transparentiza ambele coli de hârtie, și cea tipărită și cea albă. Cu un creion cu vârf de esență moale(B) sau medie(HB) desenăm conturul tiparului cu toate amănuntele acestuia. Această metodă are dezavantajul că prin transparentizarea colii de tipar se vor vedea destul de clar și tiparele de pe verso-ul ei, ceea ce va aglomera și mai mult desenele văzute. De aceea înainte de a așeza coala de hârtie albă trebuie să identificăm clar forma, poziția și culoarea tiparului pe care vrem să-l copiem și toate detaliile sale. S-ar mai putea folosi în loc de planșeta transparentă chiar geamul de la fereastră și lumina naturală de afară, dar numai în toiul zilei când lumina este mai puternică. Noi aflându-ne în interiorul locuinței se va crea o diferență de lumină destul de mare care va transparentiza colile de hârtie. Este necesar în acest caz, și oricând e nevoie, să fixăm puțin cu bandă scoci colile de hârtie pe sticla geamului și între ele, pentru a nu se deplasa în timpul lucrului.
După ce am copiat toate tiparele unui model pe coli de hârtie albă urmează să le decupăm și să le folosim mai departe la croirea materialelor.
