⦁ Ceremonialul „invitației la dans” a fost redus la minimum. Tânărul pretendent se apropie decent, la o distanță normală, și dă glas (cu voce normală) dorinței de a dansa anume cu persoana aleasă. Semnele făcute „băiețește”, chemările strigate de la celălalt capăt al camerei etc. sunt semne de lipsă în sectorul politețe.
⦁ Și între buni cunoscuți, se cere totdeauna celui care însoțește femeia permisiunea de a dansa cu ea, chiar dacă sunteți în același grup.
⦁ Altădată fetele aveau un „carnet de bal” în care sub vigilentă supraveghere maternă notau în ordine cererile la dans, făcute cu anticipație. O dată cu tot mai rara apariție a mamelor în „reuniunile cu dans” a dispărut și această complicată contabilitate. Dar o promisiune făcută înainte de începerea dansului rămâne o obligație de onorat.
⦁ Într-un grup de cunoscuți o femeie nu poate „refuza” un dans. Între prieteni gestul poate fi admis, dar poate fi socotit politicos numai dacă este motivat și numai dacă refuzul nu este urmat de o „excepție” făcută în favoarea altui dansator.
⦁ În restaunrant și în alte împrejurări similare nu se invită la dans persoane necunoscute sau chiar cunoscute dar stând la alte mese. O femeia poate „refuza” într-un asemenea caz fără motivări (ba chiar este obligată să o facă).
⦁ La dansurile la care se anunță că invitațiile vor fi făcute de femei (acolo unde se mai „poartă”) femeia invită numai un bărbat care a dansat cu ea cel puțin o dată. Evident, într-o asemenea împrejurare , sub nici un pretext un bărbat nu poate „refuza” un dans.
⦁ În cazul unor reuniuni de prieteni este o obligație de politețe ca bărbații să danseze o dată cu toate femeile prezente. Numai după acest „tur obligatoriu” aveți dreptul să vă manifestați preferințele.
⦁ Cea mai elementară regulă cere ca niciodată două femei sau doi bărbați să nu danseze împreună. La același nivel, este obligatoriu ca bărbatul să „conducă” dansul. Nerespectarea acestor „legi” este un semn de îngrijorătoare lipsă de politețe și chiar mai mult.
⦁ Eleganța dansului cere o anume ținută și decență. Politețea nu are nici ea alte pretenții. Pozițiile de dans care exteriorizează „patimi nestăpânite” sunt de prost-gust, urâte și deci nepoliticoase.
⦁ Există nenumărate împrejurări în care tandrețea se poate manifesta în condițiile celei mai stricte politeți. Nu este cazul, însă, în ceea ce privește dansul, cum spunea un vechi „cod” : dansul e dans și tandrețea e tandrețe. Nu confundați!
⦁ În timpul dansului conversația nu este interzisă, dar pentru „discuții” se pot utiliza poziții mai comode și mai normale. În cazul în care „conversația” în timpul dansului obligă la o ținută incorectă, la gesticulații etc. atunci ea este hotărât nepoliticoasă și de evitat.
⦁ În timpul dansului nu se fredonează și nu se fluieră, chiar dacă sunteți furat de sentimente înălțătoare și chiar dacă părerea dumneavoastră (strict personală) este că aveți o voce mai bună decât Hugues Aufray.
⦁ Dacă în general, politețea nu prea îngăduie în timpul dansului exteriorizarea altor sentimente decât a plăcerii simple de a dansa, această regulă este cu atât mai riguroasă atunci când se dansează în public. Toate „codurile” din lume condamnă „demonstrațiile de virtuozitate” și de orice, în localurile și în locurile publice. Dansurile „cu figuri” , „hai să le facem o demonstrație” etc. sunt certificate de paupertate nu numei din punctul de vedere al politeții.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu