O regulă de bază a politeții care acționează în toate împrejurările : bărbatul dă întotdeauna întâietate femeii. Nimeni și nimic (inclusiv considerentele de ordin ierarhic-administrativ) nu poate acorda scutire de la această lege de fier a curteniei. Este adevărat că, sub cele mai diferite pretexte, unii bărbați își iau singuri scutirea, demascându-se însă prin aceasta drept grav nepoliticoși.
****************************************
Între femei are întâietate cea mai în vârstă, iar în cazul unei vârste, apropiate, pe temeiul unei tradiții foarte vechi, cea căsătorită.
****************************************
Între bărbați, are întâietate cel mai în vârstă, în afara unor împrejurări când trebuie ținut seama de ordinea ierarhică. Dar , și în acest din urmă caz, atunci când diferența de vârstă este mai însemnată, tânărul care va da celui mai în vârstă „dreptul” său are numai de câștigat ca ținută, ca atitudine generală.
****************************************
În afara relațiilor obișnuite de fiecare zi, există împrejurări în care trebuie luate în considerare criterii de excepție. Un asemenea caz este prezența într-o adunare a unei persoane ale cărei merite deosebite și recunoscute impun manifestarea unui respect deosebit. În această împrejurare nu putem să ne adresăm primii, să angajăm o discuție fără a fi prezentați, să punem întrebări sau să vorbim fără a fi întrebați. E de asemenea nepoliticos să ne manifestăm zgomotos, să râdem sau să vorbim prea tare, să atragem atenția asupra noastră.
****************************************
Datorăm un respect deosebit înalților demnitari de stat, personalităților de frunte ale vieții culturale, a cademicienilor, oamenilor de știință și artă, ofițerilor generali.
****************************************
În cazul când o asemenea adunare sau întâlnire se desfășoară în împrejurări reglementate de un anumit protocol, respectarea strictă a regulilor protocolare ( ținută vestimentară, oră de venire și plecare, program etc.) este o obligație elementară de politețe. Orice alte reguli își pierd valabilitatea într-o asemenea împrejurare.
****************************************
Se admite, în cazul unor adunări mai numeroase la care se participă pe baza unei invitații personale, că toate persoanele întâlnite au fost alese cu discernământ de cel care a lansat invitațiile. Este deci nepoliticos să refuzăm a discuta, în acest caz, cu unul din invitați, chiar dacă nu-i cunoaștem numele și calitatea. Evident însă că rămân valabile regulile de prioritate și că deci nu ne vom adresa primii unei femei și nici unui bărbat mai în vârstă.
****************************************
În cazul unor adunări mai restrânse sau cu un caracter mai familiar, gazda are obligația de a prezenta invitații. Se prezintă bărbații femeilor, cei mai tineri celor mai în vârstă și, dacă e cazul, inferiorii superiorilor. O regulă riguroasă care trebuie respectată întotdeauna : se spune întâi numele persoanei care este prezentată, apoi numele persoanei căreia i se prezintă noua cunoștință.
****************************************
Formula de prezentare variază în funcție de împrejurări. Și în acest caz : atenție la nuanțe! De la „Permiteți-mi să vă prezinte pe X ! ”, până la simplul : „Prietenul meu X” există o infinitate de posibilități de a fi în ton sau de a gafa.
****************************************
Vechiul cod francez considera drept „greșeală gravă” a spune bărbatului numele doamnei căreia îi este prezentat. Există și astăzi împrejurări când e nepoliticos să numești persoana căreia i se fac prezentările. Este cazul personalităților foarte cunoscute sau care se presupune, în orice caz, că sunt cunoscute într-un anumit cerc.
****************************************
În cazul dublei prezentări formula poate fi enunțarea simplă a numelui celor două persoane, evident în ordinea de mai sus.
****************************************
O prezentare corectă cuprinde obligatoriu (în ordine) : 1) o înclinare e cap (fără exagerare) ; 2) o strângere de mână ; 3) un schimb de replici, care deschid eventual o conversație.
****************************************
Este profund nepoliticos să faci paradă în orice formă, de o nouă cunoștință, în această direcție existând un vast câmp de acțiune pentru toate necuviințele. E neelegant să vorbești cu alții despre ea, împărtășindu-le ceea ce eventual ți s-a spus ție. Și este cu totul interzis să te „lauzi” cu o nouă cunoștință, să vorbești despre un om abia cunoscut ca despre un „vechi prieten” sau, și mai grav, să te acoperi cu numele lui. Pe bună dreptate poți fi tratat cu asprime, ca un grav „prostcrescut”.
****************************************
Este evident neelegant să vorbești familiar cu un om abia cunoscut sau să-l tutuiești.
****************************************
Nu este deloc obligatoriu ca cineva stând de vorbă cu un cunoscut și interpelat de altcineva să facă prezentări generale. Cel care hotărăște este însoțitorul cunoscutului, altfel spus cunoștință comună. Dacă prezentarea nu s-a făcut imediat, celălalt (care a săvârșit deja o impolitețe interpelând un prieten însoțit) are obligația să scurteze convorbirea la extrem, cerându-și scuze, orice insistență este de prostgust și nepoliticoasă.
****************************************
De obicei, cel care face prezentările trebuie să aibă grijă să spună titlurile celor prezentați, chiar în afara prezentărilor oficiale, dar, atenție! Evitați „titulomania” . Corect se anunță numai titlurile academice superioare, înaltele funcții de stat și gradele militare. Nici un fel de alte titluri nu trebuie pomenite la o prezentare. Evitați mai ales îngrozitorul „maestrul ... ” . Dacă personajul este realmente „maestru” titlul este inutil și jignitor pentru celălalt, dovedind că-l considerați un incult care nu cunoaște numele „maestrului” , iar dacă „maestru” nu este maestru ... !?
****************************************
Totdeauna se prezintă o persoană singură unui cuplu soț-soție și nu invers. În „cazurile de excepție”, se înțelege, regula nu acționează.
****************************************
Asemănător, se prezintă întotdeauna o persoană izolată unui grup. În acest caz nu e nevoie de o prezentare personală a fiecăruia din componenții grupului. fiecare, atunci când strânge mâna noului venit, își spune clar numele. Clar! E nepoliticos să-ți rostești numele așa fel ca nimeni să nu înțeleagă nimic.
****************************************
În același fel o pereche soț-soție este prezentată unui grup mai numeros.
****************************************
Un om politicos va ști să găsească, atunci când face prezentările, cele câteva cuvinte necesare pentru a da căldură atmosferei și a stabili apropierile necesare. Printre acele câteva cuvinte se va strecura și cel care să prevină asupra calității noului-venit, ceea ce va ajuta substanțial la evitarea gafelor.
****************************************
Ca în toate împrejurările, politețea cere și la prezentări o anume ținută și tact. Evitați mai ales orice manifestări de familiaritate.
****************************************
E neelegant ca bucuria pe care v-o provoacă noua cunoștință (dacă bucurie vă provoacă) să se exteriorizeze excesiv, dar este de-a dreptul penibil atunci când e vorba de bucuria prea manifestă a unei femei față de prilejul așteptat de a cunoaște un bărbat oarecare.
****************************************
Atunci când faceți prezentarea unei rude este obligatoriu să declinați clar legătura de rudenie. Formula trebuie să fie „Vă prezint pe fratele meu X”, ori simplu „Fratele meu X” (numele întreg și nu „Costică” sau „Mitică”). Aveți aceeași obligație atunci când e vorba de strânse legături de prietenie , de logodnă, etc.
****************************************
De la o anume vârstă prezentarea copiilor este necesară. Faceți-o mai ales pentru ei, pentru a-i ajuta să capete „reflexe de politețe” cât mai corecte.
****************************************
Atunci când prezentați o pereche soț-soție evitați formula „Familia X”. Spuneți numele întreg al ambilor soți.
****************************************
La o prezentare se răspunde cu formula : „Încântat de cunoștință”, sau „Mi-a făcut plăcere” etc. Dar răspunde totdeauna cel căruia i s-a făcut prezentarea deci femeia sau bărbatul mai în vârstă) și nu prezentatul. E nepoliticos ca bărbatul să spună femeii sau tânărul celui în vârstă, cu o oarecare bunăvoință, „Mi-a părut bine că v-am cunoscut” .
****************************************
Femeile nu sunt obligate să se ridice, dar tactul cel mai elementar le sfătuiește s-o facă în cazul în care noii veniți sunt o femeie mai în vârstă, un grup în care sunt și oameni mai bătrâni etc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu