Astăzi, ideea de bază este folosirea materialelor textile reciclabile pentru realizarea de produse textile.
Cum am dorit să fac puțină ordine prin anumite cotloane ale gospodăriei, am găsit o ușă veche din lemn care aștepta de ani buni să fie refolosită, într-un grajd care de mulți ani a fost dezafectat și în care erau îngrămădite tot felul de lucruri. Am luat ușa să o folosesc, dar cum n-avem la ce să o mai folosesc întreagă am zis să folosesc măcar o parte din ea. Așa că m-am gândit să folosesc doar încadratura geamului de sticlă, rama geamului de sticlă. Am luat fierăstrăul cu lanț, am tăiat partea de jos și am păstrat doar partea de sus a ferestrei. Am dezinfectat cadranul respectiv bine și nu i-am dat nici un ștaif pentru a avea un aspect mai vintage. Am bătut cu ciocanul câteva cuie la un colț pentru a-l fixa mai bine, că să nu se miște (se dezmembra așa, puțin) și mi-am făcut rost de un gherghef pentru țesut.
Pentru a fi cu adevărat un gherghef de țesut trebuia să aibă niște locșoare pe latura de sus și pe cea de jos prin care să pot să năvădesc urzeala. Puteam, ori să îi fac niște crestături cu fierăstrăul, ori mai bine îi bat câte un rând de cuișoare pe latura de sus și pe cea de jos, cuișoare în jurul cărora am să năvădesc firul de urzeală. Deci, am trasat pe fiecare din laturile menționate, câte o linie cu pixul pe care am dat semne din centimetru în centimetru, poziționând astfel locurile unde voi bate cuișoarele. Am găsit prin casă niște cuie zdravene lungi de 4,5 cm și le-am bătut cu ciocanul în semnele respective astfel încât să aibă toate aproximativ aceeași înălțime, realizând astfel câte o linie de năvădire pe laturile de sus și de jos. Deocamdată folosesc ghergheful în poziția portret, nu în poziția vedere (apropo de documentele Word).
Am găsit prin casă un ghem mic, dar nu chiar foarte mic, de fir de macrame de care mă tot împiedicam și nu știam de ce. Acum m-am uitat mai bine la el și mi-am dat seama că nu a fost folosit până acum la croșetat pentru că era puțin dezrăsucit și n-ar fi ieșit un lucru frumos din el. Și ca să nu stea chiar degeaba prin casă, am folosit firul de macrame la năvădirea gherghefului de țesut. Binențeles, că fiind prea subțire am dat firul de macrame de mai multe ori după fiecare cuișor, ca să iasă firul de urzeală mai gros. Am obținut firele de urzeală de pe marginile gherghefului din 5 fire de macrame, iar celelalte fire de pe toată suprafața gherghefului le-am obținut din 3 fire de macrame.
Iată ghergheful meu pregătit pentru țesere.
Acuma, care este firul de bătătură?
Am zis că dacă tot este vorba de materiale reciclabile, am să folosesc niște haine vechi din care să tai niște fâșii de material, benzi de material cu care să întocmesc un fel de șiret obținut prin înădirea benzilor. Înădirea benzilor se poate face prin mai multe metode, dar eu am ales să o fac prin coadere. Deci, covorașul meu va avea firul de urzeală dintr-un fir de macrame dublat, iar firul de bătătură dintr-un șiret din benzi textile cusute între ele.
Covorașul va fi realizat în stilul vechi al țoalelor din coade pe care le realizau bunicile noastre din haine vechi rămase în gospodărie și care nu mai puteau fi purtate în mod decent, nici măcar la treabă. Când vedeau că s-au adunat în timp mai multe, pe acolo prin gospodărie , se hotărau să le facă coade (să le taie fâșii), să le înădească, să le răsucească eventual puțin și apoi le băgau la războiul de țesut în casă și făceau țoale de pus pe jos.
M-am gândit ca în același stil să folosesc haine vechi, să le reciclez în felul acesta și să fac un covoraș textil. Dar pentru că am vrut ca acest covoraș al meu să nu aibă chiar culori, așa, neuniforme, amestecate după culorile hainelor avute la dispoziție, ci să aibă o anumită culoare de bază și pentru că nu am găsit haine care să se potrivească între ele la culori, m-am dus la un magazin de haine second hand și am ales niște haine care să aibă predominant culoarea roșie sau nuanțe de culoarea roșie sau apropiate de culoarea roșie.
Din aceste haine am făcut coadele pentru țesere, adică am tăiat din ele fâșii de material folosindu-mă de foarfecă și de un șablonel, pentru a fi toate de aceeași lățime. Din fiecare haină a ieșit câte un morman de benzi, fiecare de câte o culoare, după cum au fost și culorile hainelor. Unele benzi au ieșit mai scurte, altele mai lungi, dar le-am cusut între ele la mașina de cusut, rezultând din fiecare culoare câte 4-5 benzi foarte lungi pentru a putea să combin între ele culorile astfel încât să pot țese dungi orizontale.
Coaserea la mașină am realizat-o astfel: am luat 2 benzi inițiale, le-am așezat capătul la una cu fața în jos peste coada la cealaltă cu fața în sus, astfel încât să formeze un unghi de 90 de grade (capătul uneia este așezat vertical peste coada orizontală a celeilalte); prin așezarea aceasta putem observa un pătrățel imaginar pe diagonala căruia coasem (diagonala exterioară, nu cea interioară, a bisectoarei unghiului de 90) ; tăiem apoi triunghiulețul din colț astfel încât să lăsăm cusăturii o rezervă de 4-5 mm; luăm următoarea bandă și capătul acesteia îl așezăm la fel ca mai sus peste coada benzii al cărui capăt l-am cusut anterior (trebuie avut grijă ca întotdeauna să așezăm materialele față la față) . Continuăm procedeul de câte ori e nevoie pentru a ieși un șiret cât dorim de lung.
Am observat că nu-mi încap toate aceste benzi ca să le folosesc la ghergheful meu așa că am selectat din ele după culori potrivite.
Și am început să țes.
Am format dungi astfel încât covorașul să iasă în culori simetrice. După cum se observă trecerea de la o culoare la altă se face exact acolo unde se termină șiretul, nu la capăt de rând. Dar fiecare poate face după cum îi place. Legătura dintre șireturi se face printr-o suprapunere cât mai discretă a capetelor lor , de vreo 2-3 cm .
La final de țesere, se taie la nivelul liniei de năvădire și se leagă două câte două firele de urzeală în așa fel încât să stabilizăm primul și ultimul rând țesute. Pentru aceasta trebuie să existe un spațiu între linia de năvădire și primul rând țesut și la fel între linia de năvădire și ultimul rând țesut, ca să avem de ce apuca firele de urzeală când le înodăm. Aceste căpețele de fire ori le introducem printre firele țesăturii (covorașului) , ori le lăsăm așa ca niște frănjurei.
Covorașul este gata pentru folosit.
