Astăzi, ideea de bază este folosirea materialelor textile reciclabile pentru realizarea de produse textile.
Cum am dorit să fac puțină ordine prin anumite cotloane ale gospodăriei, am găsit o ușă veche din lemn care aștepta de ani buni să fie refolosită, într-un grajd care de mulți ani a fost dezafectat și în care erau îngrămădite tot felul de lucruri. Am luat ușa să o folosesc, dar cum n-avem la ce să o mai folosesc întreagă am zis să folosesc măcar o parte din ea. Așa că m-am gândit să folosesc doar încadratura geamului de sticlă, rama geamului de sticlă. Am luat fierăstrăul cu lanț, am tăiat partea de jos și am păstrat doar partea de sus a ferestrei. Am dezinfectat cadranul respectiv bine și nu i-am dat nici un ștaif pentru a avea un aspect mai vintage. Am bătut cu ciocanul câteva cuie la un colț pentru a-l fixa mai bine, că să nu se miște (se dezmembra așa, puțin) și mi-am făcut rost de un gherghef pentru țesut.
Pentru a fi cu adevărat un gherghef de țesut trebuia să aibă niște locșoare pe latura de sus și pe cea de jos prin care să pot să năvădesc urzeala. Puteam, ori să îi fac niște crestături cu fierăstrăul, ori mai bine îi bat câte un rând de cuișoare pe latura de sus și pe cea de jos, cuișoare în jurul cărora am să năvădesc firul de urzeală. Deci, am trasat pe fiecare din laturile menționate, câte o linie cu pixul pe care am dat semne din centimetru în centimetru, poziționând astfel locurile unde voi bate cuișoarele. Am găsit prin casă niște cuie zdravene lungi de 4,5 cm și le-am bătut cu ciocanul în semnele respective astfel încât să aibă toate aproximativ aceeași înălțime, realizând astfel câte o linie de năvădire pe laturile de sus și de jos. Deocamdată folosesc ghergheful în poziția portret, nu în poziția vedere (apropo de documentele Word).
Am găsit prin casă un ghem mic, dar nu chiar foarte mic, de fir de macrame de care mă tot împiedicam și nu știam de ce. Acum m-am uitat mai bine la el și mi-am dat seama că nu a fost folosit până acum la croșetat pentru că era puțin dezrăsucit și n-ar fi ieșit un lucru frumos din el. Și ca să nu stea chiar degeaba prin casă, am folosit firul de macrame la năvădirea gherghefului de țesut. Binențeles, că fiind prea subțire am dat firul de macrame de mai multe ori după fiecare cuișor, ca să iasă firul de urzeală mai gros. Am obținut firele de urzeală de pe marginile gherghefului din 5 fire de macrame, iar celelalte fire de pe toată suprafața gherghefului le-am obținut din 3 fire de macrame.
Iată ghergheful meu pregătit pentru țesere.
Acuma, care este firul de bătătură?
Am zis că dacă tot este vorba de materiale reciclabile, am să folosesc niște haine vechi din care să tai niște fâșii de material, benzi de material cu care să întocmesc un fel de șiret obținut prin înădirea benzilor. Înădirea benzilor se poate face prin mai multe metode, dar eu am ales să o fac prin coadere. Deci, covorașul meu va avea firul de urzeală dintr-un fir de macrame dublat, iar firul de bătătură dintr-un șiret din benzi textile cusute între ele.
Covorașul va fi realizat în stilul vechi al țoalelor din coade pe care le realizau bunicile noastre din haine vechi rămase în gospodărie și care nu mai puteau fi purtate în mod decent, nici măcar la treabă. Când vedeau că s-au adunat în timp mai multe, pe acolo prin gospodărie , se hotărau să le facă coade (să le taie fâșii), să le înădească, să le răsucească eventual puțin și apoi le băgau la războiul de țesut în casă și făceau țoale de pus pe jos.
M-am gândit ca în același stil să folosesc haine vechi, să le reciclez în felul acesta și să fac un covoraș textil. Dar pentru că am vrut ca acest covoraș al meu să nu aibă chiar culori, așa, neuniforme, amestecate după culorile hainelor avute la dispoziție, ci să aibă o anumită culoare de bază și pentru că nu am găsit haine care să se potrivească între ele la culori, m-am dus la un magazin de haine second hand și am ales niște haine care să aibă predominant culoarea roșie sau nuanțe de culoarea roșie sau apropiate de culoarea roșie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu