Moda bărbătească

        Eleganța, mai ales cea masculină, nu înseamnă o supunere deplină în fața „ultimei mode”, ci, în primul rând, o adaptare în funcție de vârstă, de personalitate. A fi elegant nu înseamnă a fi în avangardă, ci a găsi măsura, astfel încât să poți fi impersonal și personal în același timp. 

Garderoba ideală a unui bărbat trebuie să cuprindă : 

• Unul-două costume de zi, fiecare cu câte două perechi de pantaloni, din stofe ușoare, neșifonabile ; 
• Un pantalon și un sacou sau pulover, în culori stinse ; 
• Un costum de culoare închisă pentru seară ; 
• Șapte-opt cămăși, cel puțin două albe ; 
• Una-două perechi de pantofi de zi (una poate fi din antilopă) și o pereche de pantofi negri sau de culoare foarte închisă, asortați cu costumul de seară. Foarte eleganți sunt pantofii de lac ; 
• Trei-patru cravate (imprimate, uni și în dungi) ; 
• Două-trei pulovere pe gât (cele albe pot înlocui cămășile la costumele elegante) ; 
• Batiste, albe pentru seară, colorate pentru zi ; 
• Ciorapi care să se asorteze cu cravatele, cu costumele sau cu pălăria ; 
• Un trench-coat pentru toată ziua și pentru ploaie ; eventual cu o mesadă de blană artificială ; 
• Un palton ; 
• Pentru seară și ocazii, un pardesiu elegant, precum și o jachetă neagră cu un pantalon. 

Îmbrăcămintea dumneavoastră va fi aleasă și în funcție de înălțime și siluetă. Astfel : 

Dacă aveți o statură cam mică, dar  sunteți subțire, vă puteți permite să alegeți din modă ceea ce vă place având grijă să fiți foarte atent atunci când alegeți materialul. Veți evita dungile prea late și pătratele mari, care micșorează. 

Dacă sunteți mic și plin, fiți cât mai discret în îmbrăcăminte. Ținute dumneavoastră va fi mai ales clasică. Țesăturile trebuie să fie în culori închise, cu imprimeuri mai puțin fanteziste, cu dungi subțiri și apropiate, pepituri mărunte. Accesoriile - mănușile, fularele, cravatele - trebuie să fie cu deosebire sobre și de calitate. 

În timpul zilei, îmbrăcămintea de casă implică comoditate, confort. Moda oferă atât femeilor cât și bărbaților „neglijeuri” comode și nespus de plăcute. Dumneavoastră, bărbatul, puteți alege între un halat de casă, o haină de interior și un pulover. Halatul de interior, în genere, alegeți-l în culori uni, discrete sau cu dungi. 

La serviciu, prima condiție care se impune în vestimentație, neluând în discuție ținuta acelora dintre dumneavoastră care trebuie să lucrați într-o uniformă anume, este aceea de a fi confortabilă, binențeles, fără a se exclude dacă nu eleganța, cel puțin corectitudinea. De obicei, se poartă ansambluri compuse din sacou și pantalon. Mai labilă și mai practică, moda bărbătească a ultimilor ani a lansat insistent cămăși colorate. Conform tradiției însă, cămașa albă aduce un plus de eleganță, chiar dacă costumul nu este întotdeauna de cea mai bună calitate sau după ultima modă. Unii spun chiar că albul imaculat dă prestanță ... .

Costumul de zi se va purta cu o cravată destul de fantezistă, dacă costumul e discret și cămașa într-un ton neutru. Cămășile-jerseu au fost înlocuite în ultimul timp cu jerseele pe gât, cele albe înlocuind chiar cămașa purtată la un costum elegant. Pentru ținuta de seară cămașa albă rămâne însă cea mai elegantă. Puloverul, nelipsit pe timp friguros, nu va fi în culori strigătoare, ci în tonuri discrete, stinse, de bej-gri, ori inspirate de culorile toamnei.

Ținuta de seară - clasică, este alcătuită din haină neagră și pantaloni din același material cu o vestă uni sau fantezi, asortată însă (cămașă albă, cravată gri-argintiu, pantofi negri, de obicei de lac). Dar ținuta aceasta „înghețată” e înlocuită, tot mai mult, cu un costum de culoare închisă, suplu, uni. (Un asemenea costum e bine să fie făcut cu două perechi de pantaloni. ) 

Smochingul nu se mai poartă decât la dineuri sau la ocazii foarte rare, și aceasta, dacă, în genere, este obligatoriu. Cu smochingul se poate purta o cămașă albă, plastron dublu, papion negru, ciorapi negri și pantofi de lac . 

Fracul nu se mai poartă deloc. dar e bine să știți că se purta cu cămașă cu guler cu colțuri întoarse, cu plastron scrobit închis cu perle. De asemenea, cu vestă albă, batistă albă, ciorapi negri, pantofi negri. La frac nu se poartă ceas-brățară, ci un ceas de buzunar. 

La nuntă, ținuta dumneavoastră va fi în funcție de cea a partenerei dumneavoastră. Dacă ea se îmbracă în taior, dumneavoastră îmbrăcați un costum gri-închis sau bleumarin. Dacă mireasa îmbracă o rochie albă, dar scurtă, cel mai potrivit ar fi să vă îmbrăcați în costum negru ; dacă mireasa îmbracă o rochie lungă de voal, dumneavoastră trebuie să purtați cel puțin un costum negru, dar cel mai bine ar fi o jachetă neagră cu pantaloni. 

Încă o remarcă : asortarea vestimentației unui cuplu este obligatorie și nu numai la nuntă. Nu e admisibil să aveți o ținută neglijentă, atunci când partenera dumneavoastră este foarte elegantă. Invers însă e și mai neplăcut. 

Accesoriile. Apropierea dintre cravată și ciorapi s-ar putea inițial să surprindă, dar aceste două accesorii trebuie să fie în armonie una cu cealaltă. La un costum gri se poate alege orice fel de cravată. Optați pentru care se potrivește tenului dumneavoastră. Pentru costumul în culori deschise, cravatele se aleg tot în culori deschise sau, pentru a înveseli ansamblul, în culori vii. La un costum maro puteți purta o cravată de culoare verde, în toate nuanțele de bej sau în tonuri de maro până la galben ; pentru cel bleumarin, o cravată gri, un roșu discret sau tot bleumarin. Nu se va alege niciodată o cravată cu desen pentru un costum cu pătrățele, iar cravata ecosez se va purta numai la un costum sport. 

Din trei piese : costum, cravată. și cămașă, două trebuie să fie uni. 

Când se va cumpăra o cravată, nu se va pierde niciodată din vedere ansamblul. O cravată „invizibilă” e preferabilă uneia stridente. 

Ciorapii pot atrage inutil atenția asupra unui ansamblu minuțios „construit” . ciorapii fără desen, în culorile bleumarin, negru sau maro sunt potriviți oricărui costum pentru după-amiază sau seara. Cei gri, maro, verzi se asortează cu cravata și costumul. E strident ca la un costum bleumarin cu o cravată gri sau de un roșu discret să porți, de pildă, ciorapi verzi. pentru zi, alegeți ciorapii cu model. Seara însă, de culori închise și uni. La pantofi negri de seară, sunt obligatorii ciorapii negri. 

Fularul se va alege cu atenție pentru a completa un ansamblu. Cele mai potrivite sunt în tonuri de bej deschis, de cașmir. Fularele albe se poartă mai rar și completează întotdeauna o elegantă ținută de seară. 

Batistele punctează un ansamblu. Pentru seară, se folosesc batiste albe sau cu broderie (cele cu inițiale au un aer mai personal). O mențiune pentru cele din buzunarul de la piept : cu o cămașă albă - o batistă albă. Oricum, aveți grijă ca batista să nu distoneze cu restul îmbrăcămintei dumneavoastră . 

Pălăria, un accesoriu purtat tot mai rar. Cea tiroleză sau din balonseid completează o ținută sport și este potrivită anotimpului ploios sau friguros. La un costum clasic, se poartă o pălărie de fetru în ton sobru. Fetrul negru este destinat ocaziilor și mai ales unei vârste respectabile. Pălăria înaltă este destinată ceremoniei de gală. Frecvent, se poartă o pălărie moale. 

BIBLIOGRAFIE :  Ecaterina Oproiu, arh. Tatiana Corvin ș.a. , „Enciclopedia căminului” , Editura Științifică și Enciclopedică , București , 1975 .

Accesoriile vestimentației

Mănușile, ca și restul îmbrăcămintei, pot fi sport, fantezi, elegante sau de seară. Ele se aleg în funcție de îmbrăcăminte și de anotimp. Mănușile sport sunt de obicei din piele și tricot, din piele perforată sau din piele îmblănită, bej sau gri-deschis. 

Mănușile fantezi, sunt de obicei din lână și se poartă asortate cu ciorapii, cu căciulița sau cu jerseul. Se cuvine să amintim și de mănușile lungi, care se poartă mai ales la rochiile lungi sau foarte decoltate. Multe femei, din dorința de a fi elegante, își cumpără mănuși, poșete, pantofi în aceeași culoare. Dar acest trio asortat îngreunează orice îmbrăcăminte. Asortați poșeta doar cu încălțămintea și alegeți mănușile într-o culoare cu totul deosebită. Când purtați pantofi bleumarin și poșetă de aceeași culoare, mănușile pot fi bej sau maro-deschis. 

Mănușile pot accentua anumite note de eleganță. De pildă, mănușile scurte, bleumarin, de bumbac accentuează frumusețea unei rochii cu un fond bleumarin sau mănușile bordo, rafinamentul culorii unui taior bordo. Mănușile de dantelă pot atrage atenția asupra unui guler de dantelă. Oricum, gama cromatică a mănușilor este destul de restrânsă, maro, bleumarin, bordo, verde închis, gri sau bej, iar pentru eleganță, alb sau negru. 

Poșetele se aleg în funcție de siluetă. Nu se aleg poșete mari de femei cu statură mică și nici poșete mici de femei pline. Poșeta trebuie să fie aleasă și în funcție de stilul îmbrăcămintei. Aveți grijă să nu fie prea sport dacă o purtați la o toaletă de ocazie, și dimpotrivă, prea elegantă când sunteți îmbrăcată sport. Există o soluție necostisitoare. Încercați să aveți trei poșete, ținând seama de principalele culori ale garderobei dumneavoastră : 

⦁ o poșetă foarte elegantă din saten sau din același material cu rochia dumneavoastră de seară ; 

⦁ o poșetă din piele sau din imitație de piele, într-o culoare închisă, de format clasic, care vă poate servi toată ziua. Dacă poșeta este bej sau într-un ton foarte deschis, se poate armoniza cu toate rochiile de vară ; 

⦁ o poșetă foarte ieftină, sport. Accesoriile metalice o vor înveseli. Fiind mai ieftină, poate fi din când înlocuită, cumpărându-se alta asemănătoare, dar diferit colorată. 

În felul acesta vă puteți prezenta la diverse ore ale zilei, într-o ținută unitară. 

Pălăriile sunt din nou la modă și completează foarte bine o ținută. Căciulițele, băștile și beretele sunt foarte potrivite pentru tinere, iar pălăriile cu bor mic, precum și tocile sau turbanele pentru persoane mature. Când alegeți o pălărie, nu vă grăbiți, nu vă lăsați furată de un format nostim. Încercați-o la ansamblurile căreia îi este destinată. Nu vă entuziasmați pentru o formă care e modernă, dar care nu vă stă bine. Alegerea pălăriei vă va ajuta să căpătați un aer cu totul aparte. O pălărie mare este foarte la modă și poate da o altă înfățișare unui simplu trenci bej, iar dacă aveți 20 de ani, o căciuliță poate schimba înfățișarea celui mai banal costum. Seara, pentru a fi elegantă, puteți înlocui pălăria cu un fileu perlat, sau din mătase. Iarna, la ceremonii, tocile de blană sau pălăriuțele de catifea sunt foarte potrivite. Binențeles, puteți purta și calote de catifea. 

Pălăria trebuie să devină parte integrantă din ținuta dumneavoastră. O pălărie nu trebuie să atragă atenția ca un obiect în sine, ea trebuie să sublinieze bunul dumneavoastră gust. Nu vă permiteți să faceți greșeli atunci când e vorba de pălărie. Mai bine mergeți cu capul descoperit. 

Pantofii se poartă acum în toate culorile. Formatul lor este practic, comod, cu tocuri și vârfuri pătrate. Ei trebuie asortați riguros cu restul îmbrăcămintei. Moda actuală recomandă pantofi în aceeași culoare cu ciorapii, pentru a lungi piciorul. Dar cel mai practic este să purtați pantofi în tonuri neutre, în culori închise, care se potrivesc aproape tuturor toaletelor. respectați însă unitatea de stil și nu purtați la rochii sport pantofi cu tocuri înalte și nici într-un caz la fustele scurte tocuri subțiri și înalte. De asemenea, nu uitați că în afară de sandalele decupate de vară, încălțămintea de culoare albă „mărește” piciorul, mai ales dacă purtați un număr mai mare. 

Ciorapii constituie un amănunt deosebit de important. Se poartă ciorapi obișnuiți, de nailon, în nuanța pielii, pentru o ținută clasică, sobră sau, pur și simplu, obișnuită. Femeile foarte tinere pot purta ciorapi uni sau multicolori, asortați la rochii sau completuri și accesorii. Dar aceasta este o chestiune de modă. Mai presus de fluctuațiile ei, trebuie să țineți seama de câteva permanențe : 

⦁ Pentru a fi sigure de eleganța dumneavoastră de ansamblu, e de preferat să evitați extravaganțele care atrag privirile mai mult sau mai puțin binevoitoare asupra liniei picioarelor dumneavoastră. 

⦁ Cu cât ținuta este mai elegantă, cu atât ciorapii trebuie să fie mai fini. 

⦁ Veghiați ca ciorapii să fie impecabil întinși, pentru a nu oferi vederii cute dizgrațioase. Aveți grijă să nu fie deranjate călcâiele ciorapilor. Nu purtați ciorapii cu dunga pe dos. Un singur detaliu de acest gen poate strica întreaga dumneavoastră ținută. 

⦁ Pentru orice femeie, oricând, a purta un ciorap rupt este jenant, iar în ocazii deosebite umilitor. De aceea se impune o precauție elementară : păstrați în geantă o pereche de ciorapi de schimb sau schimbați firma de unde cumpărați de regulă ciorapi cu o firmă de calitate, pentru a evita o asemenea surpriză neplăcută. 

BIBLIOGRAFIE :  Ecaterina Oproiu, arh. Tatiana Corvin ș.a. , „Enciclopedia căminului” , Editura Științifică și Enciclopedică , București , 1975 .

Maniere la telefon

Într-un fel sau altul, vei petrece mai mult timp la telefon. Pentru că ar trebui să faci sacrificii mari pentru a-ți plăti datoriile, va trebui să fii mai conștient privind modul în care te organizezi. 

Cele ce urmează te ajută să te simți relaxat, indiferent cu cine intri în contact. 

Dacă ești slab pregătit sau deranjat și întrerupt mereu este greu să acționezi la randamentul maxim. Încrederea în tine la care se adaugă câteva orientări de bază te ajută foarte mult să fii tu însuți. 

Fii pregătit 

Dacă e un client nou sau ai o problemă importantă de discutat, gândește-te ce dorești să spui și ce nu dorești să spui. (Pune-ți o listă în față dacă te ajută). Astfel nu te vei pierde în amănunte inutile sau în probleme care pot compromite ceea ce dorești să obții. Vei părea, la telefon, un om mult mai organizat și nu unul care pierde timpul. 

Când să suni ? 

E mai bine să suni : 

• dimineața - are toată ziua la dispoziție să facă ceea ce dorești tu ; 
• imediat după prânz - după ce au mâncat cei mai mulți oameni sunt mai amabili ; 
• la începutul săptămânii - fă cunoscute pretențiile tale înainte de a fi încărcați cu alte priorități, astfel le captezi atenția ; 

Momente considerate nepotrivite pentru a suna : 

• imediat înainte de prânz - nu vor avea răbdarea să-ți acorde prea multă atenție dacă așteaptă cu nerăbdare o pauză ; 
• la sfârșitul zilei - ultimul lucru pe care și-l doresc este să fie reținuți, când încearcă să plece de la birou. 

Secretarele, asistentele manager 

Dacă vorbești cu secretara sau cu asistenta manager a cuiva, evită următoarele : 

• nu fi arogant - nu e înțelept să faci aluzii referitoare la statutul lor ; 
• nu încerca să pari important tratându-le laconic - să fii nepoliticos nu e o atitudine profesională și este total contraindicat . 

Rolul lor poate fi important și pot fi în măsură să-ți dea mai multe informații decât dorești, de exemplu : 

• dacă îți pierzi timpul - dacă persoana pe care încerci să o contactezi e sau nu cea de care ai nevoie . 
• cam care ar fi cerințele sau prioritățile viitorului client - la urma urmei, ele lucrează cu el . 

Ține minte : 

Cu oricare membru al companiei ai vorbi, acestaîși poate forma o părere despre tine odată cu primirea mesajului. Asigură-te că le lași o impresie bună. De asemenea, notează-ți numele celui cu care vorbești, căci s-ar putea să i te adresezi și altă dată. 

Nu repeta ca papagalul 

Dacă se întâmplă să nu fii prea sigur pe tine sau neinspirat în ce privește contractul cu clientul, nu fi tentat să schimbi maniera în care vorbești. S-ar putea să-ți modifici limbajul, în funcție de nivelul conversației, dar să adopți manierele verbale ale celeilalte persoane înseamnă că vorbești ca un papagal. 

Încearcă să arăți că ai înțeles sau ești de acord, folosind toate modalitățile „Da, înțeleg” , dar nu încerca să repeți cuvânt cu cuvânt ce spun ei. 

Exemplu : 

SM : Am încheiat o convorbire și o colegă mi-a spus „Era redactorul la telefon, nu-i așa?”  . Am întrebat-o cum și-a dat seama - discutasem foarte puțin. „Ei bine, l-ai tratat de sus ... *nu-mi spune mie astfel de povești, doar sunt de-al  vostru* mi-a replicat ea. ” . 

Poți fi auzit 

Conversația pe care o porți, ți-ar putea stârni un strigăt entuziast de : „Da, asta era !” sau unul frustrant : „Ce porcărie ... ” . Amintește-ți să spui aceste lucruri după ce ai pus receptorul jos. Dacă ai spus la revedere și ai luat receptorul de la ureche, acest lucru nu înseamnă că ei nu te mai ascultă de la capătul celălalt al firului . 

E la fel de riscant să acoperi cu mâna receptorul în timp ce comentezi conversația cu altcineva („Nu-ți face probleme, scap repede de el ... ” ) . 

Liniște, vă rog ! 

Ar fi ideal, dacă lucrezi acasă, să te izolezi, astfel încât convorbirile tale de afaceri să nu fie întrerupte. Când avem în vedere copiii mici, acest lucru nu este întotdeauna ușor. Dacă un copil țipă, nu e sfârșitul lumii, problemele apar, de obicei, atunci când un părinte tipă la rândul lui la copil.

Cine e la telefon ? 

Încercă să răspunzi automat la telefon de parcă ar fi un client la capătul celălalt al firului . Presupunând că e un prieten cate ți-a promis să te sune din nou și primindu-l cu : „Alo, Stația de pompieri Trumpton, căpitanul Flack la telefon” te-ar putea surprinde pe picior greșit, din punctul de vedere al noului client. 

Fii prietenos, dar adoptă în același timp o atitudine profesională : „Alo, cu ce vă pot fi de folos ? ”. Acest lucru nu numai că-ți va crea o imagine favorabilă, dar te ajută, de asemenea, să te simți cu mult mai mult un om de afaceri. 

Robotul telefonic 

În general acceptat ca una dintre cele mai utile piese ale echipamentului profesionistului independent, acesta mărește posibilitatea de a fi contactat, creând impresia că ești disponibil chiar și atunci când nu ești . 

Ce să cauți ? 

Diferite firme de prestigiu oferă toate tipurile și modelele, dar următoarele sunt, probabil, cele mai importante : 

• Convorbire afișată - dacă lași robotul deschis astfel încât să nu fii deranjat, poți totuși auzi cine este pe fir și să ridici receptorul dacă este urgent . 
• Telecomanda - dacă dorești să verifici mesajele atunci când ești plecat, unele modele sunt prevăzute cu un dispozitiv care acționează, de oriunde te-ai afla, butonul de derulare a mesajelor înregistrate . 

Mesajul lăsat de tine 

Dacă nu ai un model de mesaj înregistrat pe robot, vei putea realiza singur unul. 

„Ne pare rău, pentru moment, nu vă putem răspunde. Vă rugăm, după semnalul sonor, lăsați un mesaj și vă vom contacta cât de repede posibil. ” 

Folosește „regalul” „noi” . Chiar dacă ești singur, îți poate crea o imagine întregită și nu dă impresia că ai fi singur. Pentru femeile profesioniste independente, poate fi o modalitate de a-i îndepărta pe „musafirii” nedoriți, care ar putea, de altfel, să se bucure de aparenta lor izolare. 

Trebuie să pari atât amabil, cât și profesional, dar ține minte următoarele : 

• Evită mesajele lungi - acestea nu vor face decât să-i facă pe ceilalți să piardă timpul și să plătească mai mult pentru telefon. Spune ce ai de spus și dă-i celui care sună posibilitatea de a lăsa un mesaj. 
• Nu încerca să fii prea monoton - Pălăvrăgeala fără rost devine iritantă prin repetare, în special dacă cineva are dificultăți în a lua legătura cu tine. Nu e indicat să lași un mesaj monoton, fii clar și direct. 
• Nu încerca să fii glumeț - Glumele cu prietenii sunt binevenite, dar cum ai putea fii sigur că viitorii clienți vor aprecia faptul că ai simțul umorului ? (Gluma s-ar îngroșa, de altfel, destul de repede.)
• Evită muzica - Devenise o manie folosirea unui fund muzical pentru mesaje, dar rezultatele, nu s-au dovedit afi foarte bune. Nu este recomandat să ai întipărită în minte o anumită arie muzicală și să o auzi mereu la ureche. 

Concluzii 

• Pregătește-te pentru telefoane; să știi înainte ce vrei să spui ;
• Sună la momentul cel mai potrivit; dimineața sau imediat după prânz ; 
• Nu vorbi de sus sau dictatorial cu secretarele sau asistenții manager, adoptă o atitudine profesională ; 
• Poți deja crea deja o impresie odată cu mesajul pe care-l lași ; 
• Notează numele celor cărora le-ai lăsat mesaje ; 
• Lasă receptorul jos înainte de a spune ceva ce nu ai dori să audă cealaltă persoană ; 
• Încearcă să te izolezi pentru a nu fi întrerupt ; 
• Un robot te poate face mai accesibil ; 
• Ai grijă ca mesajul pe care-l lași la plecare să fie scurt și simplu . 

BIBLIOGRAFIE : 

„Profesionistul independent” de Sean Marriot și Paula Jacobs, Editura Național, 1998 

trandafir roz-bombon

 

Lenjeria

De fapt, eleganța începe cu lenjeria. Pentru lenjeria de corp alegeți în general albul. Este o culoare discretă și singura potrivită sub o rochie deschisă, pentru a evita umbrele neplăcute. Preferați fibrelor sintetice pe cele naturale. Firește, peste furou veți putea îmbrăca o rochie din fibre sintetice. 

Dacă preferați rufărie de corp colorată, rețineți: maroul și bleumarinul sunt mai rafinate decât negrul. 

Alegeți forme simple, fără multă dantelă dacă nu e de calitate. Evitați combinațiile de materiale albe cu dantelă colorată. 

Nu purtați, sub nici o formă corset, oricare ar fi vârsta sau conformația dumneavoastră. Alegeți-vă o o centură potrivită siluetei dumneavoastră. 

Dacă sunteți subțire și musculoasă, alegeți o centură elastică care poate să fie chilot, dar fără picior, joasă, pentru a lăsa talia liberă. Centura aceasta este mai mult un portjartier care vă ajută să vă mențineți o musculatură armonioasă. 

Dacă aveți începutul șoldurilor cam pronunțat, deși sunteți subțire, purtați o centură cu picior, mai ales dacă vă tentează pantalonul. 

Dacă sunteți plină, purtați o centură întreagă (ghenă) care ține loc de centură și sutien. Neavând balene e comodă și, mai ales, se poate spăla ușor. 

Sutienul remodelează o siluetă, ameliorând un bust mare sau unul prea mic. 

Când alegeți un sutien, observați dacă bretelele nu trag, dacă nu lasă semne la baza sânilor, dacă nu deformează pieptul. 

Pentru mai multă siguranță probați sutienul sub un pulover subțire. Sânii nu trebuie să arate nici nici provocatori și nici turtiți. 

Dacă aveți sânii foarte mari, alegeți sutiene având cupe foarte adânci, cu armături sau balene suple sau tighele. 

dacă purtați rochii decoltate, nu alegeți sutiene cu format înalt, iar vara când rochiile sunt răscroite la subsuoară, evitați modele cu sutiene montante sub braț. 

Sutienele din dantelă, deși frumoase, ies uneori prea mult în relief. 

Atenție: sutienele și centura trebuie spălate aproape tot atât de des ca și ciorapii! De asemenea, asortați culoarea sutienului, centurii și furoului. 

BIBLIOGRAFIE :  Ecaterina Oproiu, arh. Tatiana Corvin ș.a. , „Enciclopedia căminului” , Editura Științifică și Enciclopedică , București , 1975 .

Unde sunt clienții mei ?

                După ce ți-ai format deja o idee în ce privește activitatea pe care o vei desfășura, pentru cine prevezi să o prestezi ? Unii au o serie de potențiali colaboratori, dar alții au sentimentul că nu au nici unul. Dacă te afli în ultima categorie, nu te îngrijora, vei vedea că nu ești atât de singur cum ai crezut.

 

                Societatea în care ai lucrat anterior

                La o societate cu care aveam colaborări, devenise foarte amuzant faptul că toți managerii, care nu aveau practic nimic de făcut, erau invitați să revină pe „bază de consultanță” .

                Multe societăți sunt nerentabile, folosind foștii angajați ca profesioniști independenți. Poate că sunt strâmtorate sau cred că membrii fostului colectiv se vor înghesui, cu mult entuziasm, să realizeze proiecte de scurtă durată.

                Colegii și colaboratorii pot fi un punct de plecare bun, când îți cauți clienți. Te vor cunoaște și vor lucra probabil în același domeniu de activitate pe care tu urmează să o prestezi. Cu siguranță depinde, în mare măsură, de condițiile în care demarezi activitatea. Este de înțeles că mulți vor să facă o pauză scurtă și să înceapă cu forțe proaspete.

 

            Colaboratorii și recomandarea personală

                În cursul activității tale, cu siguranță, ai avut contacte cu membrii altor companii din același domeniu de activitate. Aceștia ar putea fi furnizorii, colaboratorii sau chiar concurența. (Ultimii pot fi, în mod special, interesați să profite de experiența ta.)

                Noi însă trebuie să-i îndrumăm pe acei profesioniști independenți (incluzând actorii, ilustratorii, scriitorii și fotografii) care nu și-au dat seama care este valoarea recomandării personale.

                Dacă nu cunoști pe cineva care ți-ar putea face o ofertă, nu înseamnă că nu poți continua. Poate fi chiar mai bine; dacă realizezi o lucrare foarte bună pentru un client, el te va recomanda altora.

                Primii tăi câțiva clienți au o importanță deosebită în acest sens. De altfel, activitățile teatrale sau muzicale se demarează mai bine în provincie, trebuie doar să ai posibilitatea de a-ți afișa aptitudinile și să câștigi experiență cu proiecte mai mici. Apoi vei fi mai bine poziționat pentru a colabora cu clienți mult mai importanți.

 

                Publicitatea

                Până acum nu avem prea multe cazuri de profesioniști independenți pentru care publicitatea în ziare și reviste a constituit o modalitate avantajoasă sau plină de succes pentru a atrage clienți.

                Oricum, publicitatea pentru recrutarea personalului angajat permanent poate fi explicabilă datorită naturii și specificului activității desfășurate.

                Adesea, ea îți asigură posibilități mari de colaborare, privind numărul și prestigiul firmelor. Folosirea serviciilor profesioniștilor independenți poate fi o soluție pe care unii, poate, nu au avut-o în vedere. Cel puțin, acest lucru, înseamnă, că nu te afli în concurență cu o armată întreagă de profesioniști independenți înfometați.

 

                Studiul de piață

                Acesta îți poate fi de folos în două moduri :

·         făcând publicitate serviciilor tale pe o anumită piață; și

·         asigurându-ți o listă întreagă de potențiali clienți.

                Dată fiind durata lor de viață (în general un an) acestea pot constitui o modalitate avantajoasă a propriei publicități. Dezavantajul lor poate fi că apari alături de o listă întreagă de profesioniști independenți care oferă aceleași servicii.

                Important este să analizezi ce altceva mai poți oferi și cum îți poți diferenția serviciile, poate combinând anumite facilități sau oferind altele. Conținutul ofertei rămâne același, dar modul cum este prezentată atrage atenția.

Exemplu :

                P.J. : Când dau detalii pentru un studiu de piață, mă concentrez asupra anumitor facilități care nu sunt prezente în ofertele celorlalți. La indexul facilităților, din cuprinsul unui studiu nou, numele meu a fost singurul pentru o anumită categorie de servicii. Acest lucru mi-a adus un număr mare de clienți noi.

                Un studiu de piață îți va permite, de asemenea, să-ți concentrezi atenția asupra clienților care par a avea nevoie de serviciile tale. Adesea sunt incluse numele potențialilor colaboratori, împreună cu adresa și numărul de telefon.

                Bibliotecile locale sunt de obicei bine aprovizionate cu o diverse de studii de piață. Aceasta te scutește să cheltui între 20 & și 100 & pentru un exemplar.

 

                Ce câștigi ?

                După ce ai scăpat de grija atragerii clienților, va trebui să știi cât să ceri pentru serviciile tale.

                Societățile care obișnuiesc să lucreze cu profesioniști independenți, probabil, vor avea un tarif stabilit. Dacă începi să practici aceste tarife, trebuie să știi cât vor plăti clienții și care sunt factorii care diferențiază tarifele (urgența, orele peste programul normal de lucru etc.) . Când ajungi să negociezi cu clienții noi vei ști mai bine ce valoare au serviciile tale.

                O altă modalitate pentru a fixa tarifele serviciilor tale este să afli tarifele standard ale pieții. (Ca și scriitorii și redactorii, am putea și noi stabili o politică riguroasă de prețuri bazată pe astfel de taxe, de exemplu. )

                Pe lângă aceasta, se pune problema ce poți obține. Se are în vedere aici, cunoștințele și aptitudinile noastre în privința modalităților de negociere.

 

                Concluzii 

·         Vei avea ceva de oferit în cazul în care ai furnizorii.

·         Primii tăi câțiva clienți sunt de o importanță majoră, deoarece ei pot vorbi altora despre tine.

·         Dacă faci o lucrare bună pentru un client, acesta te poate recomanda colegilor săi.

·         Folosește-te de clienții mai puțin importanți pentru a câștiga experiență.

·         Folosește publicitatea societăților care recrutează personal angajat permanent ca o modalitate de a stabili dacă aceștia ar avea nevoie de serviciile unor profesioniști independenți.

·         Dacă-ți faci publicitate într-un studiu de piață, încearcă să-ți diferențiezi serviciile de ale altora din același domeniu.

·         Folosește biblioteca locală pentru prospectarea pieții.

·         O politică de piață clară te poate, de asemenea, ghida în ceea ce privește tariful.

 

BIBLIOGRAFIE :

                „Profesionistul independent” de Sean Marriot și Paula Jacobs, Editura Național, 1998

 

rozaliu de grădină

 

Perne

        Pernele sunt mult folosite în locuințele moderne sau clasice și au un rol important atât decorativ, cât și utilitar. Folosite ca accente decorative, pernele sunt în măsură să fixeze rapelurile necesare de culoare și să sugereze o ambianță coloristică unitară, completând aspectul general al interiorului și imprimând încăperilor respective (dacă sunt bine plasate și bine alese ca textură, destinație și număr) o notă agreabilă de căldură, de intimitate. 

De preferință de formă pătrată, dar și rotunde sau dreptunghiulare, pernele se așază pe paturi, canapele, fotolii, banchete și adesea chiar pe jos, peste mochetă sau covor, și se grupează întotdeauna în culori contrastante, studiate în așa fel încât să se potrivească cu ansamblul elementelor unei încăperi. În general, se confecționează din țesături într-o singură culoare, fiind mai ușor de asortat. Desigur, se pot alege și materiale în degradeuri, cu motive geometrice sau chiar imprimate; acest lucru cere însă mult discernământ și o atenție deosebită, căci se pot accepta numai în anumite condiții (de exemplu, dacă mobila, covoarele și tapițeria sunt monocrome și de o factură sobră, astfel încât să nu provoace senzația de încărcare). 

Deoarece unele materiale cum sunt : taftaua, satenul, imitația de blană, catifeaua prezintă în lumină sau la pipăit un anumit sens al texturii, trebuie să se acorde o mare atenție la croială și la înnădiri, fiind obligatorie păstrarea și evidențierea acestui sens (altfel suprafața materialului va apărea cu diferență de luciu, de nuanțe, de desen și țesătură). 

Pernele pot fi umplute cu burete spongios sau alveolat, cu latex, mai puțin cu vată sintetică, tip melană, și - din ce în ce mai des - cu lână, chiar dacă este scumpă și puțin mai greu de lucrat. Umplutura pernelor diferă și după destinația pernei : ea poate fi din fibre vegetale, din puf, din iarbă de mare, Kapoc etc. . 

Aceste materiale sunt ușoare, nedeformabile și mult mai ieftine. Îmbrăcămintea exterioară a pernelor se confecționează din pânză deasă, care este suportul pentru umplutura aleasă și peste care se pune fața propriu-zisă. Aceasta din urmă este preferabil să fie datașabilă spre a fi schimbată la nevoie (uzură, modă, întreținere etc.) . În acest scop se lasă pe un din laturi sau pe una din suprafețe o fentă care se închide prin simpla suprapunere sau cu ajutorul unui fermoar ( se mai practică și năstureii speciali pentru lenjeriile de pat, banda Velcro, adică scaiul pentru textile, capsele, etc.) . 

Pentru țesăturile imprimate este necesară centrarea unuia din motivele imprimate pe suprafața destinată îmbrăcămintei și apoi croit materialul pe măsură. În cazul acesta, în mod inerent, se pierde întotdeauna mai mult material. 

Metrajul necesar pentru o pernă variează de la caz la caz odată cu forma, mărimea și grosimea dorită și - bineînțeles - cu lățimea materialului respectiv. Pentru o pernă obișnuită cu funcțiune decorativă este necesar 52 x 55 cm . 

Cusăturile la mașină sunt simple, întoarse și disimulate de un „paspoal” sau șiret, de aproximativ 3 mm diametru. 

Fața se taie după un tipar de formă pătrată, cu laturile ușor rotunjite pentru ca, prin umplere, să nu apară scobite. 

Pe o latură se lasă o deschidere de circa 20 cm pentru a se introduce materialul de umplutură. 

BIBLIOGRAFIE :  Ecaterina Oproiu, arh. Tatiana Corvin ș.a. , „Enciclopedia căminului” , Editura Științifică și Enciclopedică , București , 1975 .

Obiectivele principale ale unei activități independente

        Termenele limită a lucrărilor pot fi obiectivele principale. Decât să pierzi timpul pentru a decide ce să faci mai întâi, amintește-ți că fixarea priorităților este deja realizată prin termen. 

Cu siguranță, pentru că activitatea de profesionist independent oferă atât de multă flexibilitate, două dintre cele mai dificile lucruri sunt : 

⦁ să începi lucrul ; și 

⦁ să știi când să te oprești . 

Luarea startului 

Mulți dintre noi suntem capabili de perioade susținute de mare productivitate, dar avem mari dificultăți până intrăm înn ritm. 

Din experiența noastră, cu cât este mai flexibil termenul, cu atât e mai dificil să începi și cu atât mai mult timp îți ia luarea deciziilor. Lucrând la proiecte mai ample, care necesită o implicare mai mare sau când ți se atribuie o responsabilitate mai mare, se pot observa următoarele efecte : 

1. Entuziasmul. Este chiar șansa pe care o așteptai pentru a demonstra ce ești capabil să faci; fiind în siguranță, pentru moment, față de realitatea pe care ar putea-o implica lucrarea. (În gând probabil că deja ai cheltui banii și auzi deja ecourile propriului succes). 

2. Eschivarea. Într-adevăr ar fi trebuit să fi început până acum, dar termenul este probabil destul de departe în timp pentru „a te încuraja” să eziți efectiv. În definitiv, vrei să faci lucrarea bine, nu-i așa? Ai atât de multe idei bune încât nu știi de unde să începi. 

3. Panica. Când îți dai seama de cruda realitate, teama ta se adaugă faptului că lucrarea necesită mai multă muncă decât ți-ai imaginat. Îți dai seama că ți-ai petrecut jumătate din timpul afectat lucrării hibernând și visând cu ochii deschiși. Termenul este tot mai aproape și te trezești grăbindu-te și umblând de colo-colo pentru a termina la timp lucrarea. Nu este nici pe departe rezultatul final la care te-ai așteptat sau pe care l-ai dorit. Tot ce aveai nevoie. tot ce avaei nevoie era să-ți faci niște planuri realiste. 

Pas cu pas 

Decât să te raportezi doar la termenul acordat de client, ar fi mai bine să-ți fixezi o serie de termene intermediare proprii, cu alte cuvinte elaborează-ți un fel de agendă de lucru. Aceasta îți va permite să apreciezi cât timp poți acorda fiecărei faze. 

Dacă observi că propriile termene scapă de sub control, este o atenționate timpurie că întregul proiect este în pericol de a nu putea fi terminat la termenul prevăzut. E mai bine să fii exigent cu tine însuți și să-ți asiguri o rezervă de timp. Pune la baza acesteia faptul că următorul stadiu îți va lua ceva mai mult timp decât îți imaginezi. 

Programarea 

Mai presus de toate, trebuie să urmezi cursul lucrării. Aceste ar putea fie să se întrerupă, fie să se supraîncarce sau poate reprezenta decalaje mari între faze. 

Exemple de păreri : 

Cineva din servicii producție : Îmi fixez o agendă de lucru cu două luni înainte, deoarece mă ajută să țin evidența lucrărilor și-mi permite să văd unde poate fi introdusă o nouă lucrare. Întotdeauna îmi notez cât timp mi-a luat fiecare lucrare, chiar dacă nu sunt plătită cu ora. Astfel, por aproxima de cât timp voi avea nevoie pentru o lucrare asemănătoare data viitoare și în consecință să stabilesc tariful acesteia și să o planific. 

Ceea ce nu poate fi prevăzut în nici un fel sunt modificările din orarul clienților. 

Exemple de păreri : 

Un redactor : Când am probleme datorită faptului că mi-am luat prea mult de lucru, de obicei mă gândesc că fiecare lucrare va fi efectuată și completată pe rând. Foarte adesea acord mai mult timp lucrărilor din cauza programelor clienților și a faptului că termenele au fost decalate. 

Acest lucru justifică, de altfel, nevoia ta de a ști ce se întâmplă cu termenele în cazul în care clientul le întârzie. 

Stabilește-ți prioritățile 

Încearcă să-ți stabilești un criteriu de determinare a priorităților. Astfel, poți alege din start, înainte de a fi supraîncărcat. 

Iată o serie de abordări care se pot constitui ca un ghid pentru tine : 

⦁ Sunt anumite termene mai flexibile decât altele?

⦁ Sunt clienți vechi cărora ar trebui să le acorzi prioritate? Poți merge în paralel cu o altă lucrare?

⦁ Care lucrare este de maximă urgență?

⦁ Poți obține un bonus dacă o realizezi mai repede?

⦁ Este o lucrare simplă sau îți oferă anumite perspective?

Nu toate acestea par a fi compatibile, în mare parte ele depind de împrejurări. Așa cum am mai spus, ar trebui să încerci să creezi un echilibru între lucrările care-ți asigură un venit sigur și cele care-ți deschid perspective noi. 

În medie, profesioniștii independenți vor combina aceste două orientări, astfel încât să îi favorizeze.

Exemple de păreri : 

Designer grafic : Încerc să mă apuc de treabă, imediat ce o primesc. Cu toate acestea, abordez toate lucrările la fel, de la cele minim plătite până laroiectele extrem de bine plătite.

Actor / Modelator voce : Încerc să mă ocup de fiecare lucrare imediat ce o primesc, dând prioritate celor care-mi oferă o perspectivă nouă.

Ilustrator / Detalii : Prin termene. Orice cereri urgente sunt prioritare, împreună cu cei mai buni clienți.

Servicii producție : De vreme ce am un număr de clienți deja stabiliți, am tendința să merg cu lucrările în paralel. Desigur, lucrarea care-mi asigură un venit sigur are prioritate.

Fotograf : Dacă sunt implicate călătorii sau complicații? Cel care va plăti repede și va fi mai generos? 

Publicist / Poște directă : Fie în ordinea termenelor sau mai întâi înlăturând victoriile ușoare din drum. 

Stabilirea priorităților când ești presat 

Când totul a venit deodată, trebuie să găsești o modalitate de a determina care sunt elementele neesențiale. O modalitate consacrată pentru a face acest lucru este să creezi liste cu următoarele capete de tabel : 

⦁ Ce trebuie făcut?

⦁ Ce ar trebui făcut?

⦁ Ce ți-ar plăcea să faci?

Unii profesioniști independenți înțeleg prin elementele „neesențiale” - mâncarea, somnul, dar chiar renunțând la acestea nu le-ar fi de prea mare ajutor. 

Oricum, sunt câteva lucruri pe care le poți face: 

⦁ Ai în vedere delegarea. Pot fi activități simăle, obișnuite ale lucrării care ar putea fi preluate de cineva ale cărui servicii sunt ieftine, în timp ce tu te poți concentra asupra aspectelor importante.

⦁ Vezi dacă anumite întâlniri pot fi amânate sau înlocuite cu telefoane scurte, scrisori sau faxuri. 

⦁ Activează robotul telefonic și înregistrează mesajele. Vorbește doar cu cei cu care este absolut necesar. 

⦁ Programează-ți deplasările în afara orelor de vârf, pentru a nu fi blocat din cauza traficului.

⦁ Călătoriile lungi cu trenul îți permit să pregătești mai departe lucrarea sau să iei o bine-meritată pauză (în general, aceleași călătorii, dar cu mașina, nu-ți oferă nici unul dintre aceste avantaje). 

⦁ Operațiunile obișnuite, precum depunerea banilor în bancă sau expedierea lucrărilor ar trebui programate în așa fel, încât să fie evitate orele de vârf (orele de prânz, de exemplu). 

Notă : 

Chiar și atunci când activitățile de maximă urgență au fost încheiate, aceste instrucțiuni te vor ajuta să ai un simț mai dezvoltat în definirea priorităților. 

Perioadele de stagnare 

Vor exista momente când vei gata cu lucrarea și nu vei mai avea nimic de făcut. Chiar dacă puțin timp liber ar fi o pauză necesară, multor profesioniști independenți li se pare absolut imposibil să se relaxeze, până când nu știu de unde va veni următoarea ofertă. 

Dacă clienții tăi obișnuiți nu-ți dau nimic de lucru o perioadă, e ușor să crezi că nu te mai vor. În realitate, se poate ca ei să nu gândească așa. Tu, oricum, dă-le un telefon pentru a afla cum mai evoluează lucrurile, dar nu-i plictisi și încearcă să nu pari disperat.

Am subliniat deja împortanța de a păstra un contact direct cu clienții vechi. Chiar și atunci când ești prosper și ai mai mult de lucru, păstrează un contact cu clienții tăi vechi, care ar mai putea avea de lucru pentru tine, atunci când vei avea nevoie. 

Notă : 

Profesioniștii independenți execută adesea lucrări ocazionale, în momente sau în sezoane cu activitate redusă, pentru a-și umple „timpii morți” . Dacă ai în mână „pâinea și cuțitul” , poți foarte bine renunța la acestea, dar nu le abandona definitiv. 

Ce spun profesioniștii independenți ? 

Designer grafic : În mod frecvent sunt câteva lucruri de făcut, lucruri care au fost lăsate deoparte o vreme. Dacă nu, îmi folosesc timpul făcând alte lucruri, știind că va veni momentul când mă voi pune din nou în mișcare. 

Avocat : În perioadele de stagnare mă distrez.

Ilustrator / Detalii : Îmi pun la punct actele, tratez cu contabilii mei și lucrez la proiecte auto-promoționale. 

Redactori : Nu simțim că ne-ar lipsi motivația, suntem doar uimiți. O perioadă de stagnare cu a) bani în bancă; b) garantarea unei lucrări la finele acesteia este ceea ce ne-ar plăcea. ( Cu siguranță că nu am lăsa-o să treacă fără a ne pune la punct actele). 

Cercetător : Sigur că mă simt lipsită de motivație, ca un actor care crede că fiecare rol este ultimul. 

Publicitate / Poșta directă : Nimic nu se realizează fără un termen care să te stimuleze. 

Servicii producție : Cea mai mare parte a muncii mele se desfășoară în jurul evenimentelor sociale, sportive, căsătoriilor, deci știu bine când vor exista perioade de stagnare. Perioadele încărcate sunt atât de agitate, încât e chiar ușor să le alternez cu o pauză atunci când se ivește o astfel de perioadă de stagnare. 

Folosirea în mod constructiv a timpilor morți

Dintre toate aceste atitudini, am putea cel mai bine remarca punctul de vedere al lui Ian: „Îmi folosesc timpul făcând alte lucruri, știind că va veni momentul în care mă voi pune din nou în mișcare.”

Pentru fiecare perioadă de stagnare e recomandat să existe o acoperire. Planificarea pe mai departe este indicată pentru a-ți fixa idealurile și căile de acțiune. 

Dacă poți depăși bariera psihologică a sentimentului că ești neangajat și teama pentru viitoarea plată, acești timpi morți pot fi utili pentru : 

⦁ actualizarea materialului promoțional; 

⦁ găsirea de noi clienți; 

⦁ găsirea de piețe noi; 

⦁ punerea la punct a stocului (realizezi ce ți-ai propus ?)

⦁ perfecționare. 

Dacă ai angajamente financiare dificile (familie, ipotecă etc. ) toate acestea par, totuși, impracticabile. 

Pe de altă parte, crezi că-ți vei achita mai bine îndatoririle dacă-ți faci griji sau dacă te expui umilirii de a efectua munci mult inferioare pregătirii tale, pentru a ieși din această situație ? 

Decât să-ți faci griji pentru că momentan nu ai activitate, gândește-te să faci ceva constructiv în privința activității viitoare. 

Concluzii 

⦁ Termenele flexibile fac posibilă o mai bună planificare, astfel ai nevoie de o atitudine mai disciplinată ; 

⦁ Stabilește termene pentru fiecare fază a lucrării pentru a te încadra în program ; 

⦁ Ia în considerare faptul că următoarea fază a lucrării va lua întotdeauna mai mult timp decât crezi ; 

⦁ Încearcă să găsești o modalitate de a stabili prioritățile activității tale ; 

⦁ Gândește-te ce trebuie făcut, ce ar trebui făcut și ce ți-ar plăcea să faci ; 

⦁ Folosește un delegat dacă ești prea ocupat ; 

⦁ Folosește perioadele de stagnare în mod constructiv. Nu intra în panică. 

BIBLIOGRAFIE : 

„Profesionistul independent” de Sean Marriot și Paula Jacobs, Editura Național, 1998 

Alb-trandafiriu

 

Tapiserii, huse și stofe de mobilă

        Tapiseria este o țesătură decorativă, uneori cu funcție utilitară, confecționată din lână sau mătase combinată cu fire de aur sau argint. Lucrată manual sau cu războiul de țesut, ea este folosită mai ales la împodobirea pereților sau a unor mobile. 

Operă comună a artiștilor și tehnicienilor textiliști, tapiseria fiind formată din îmbinarea savantă a firelor, din reliefuri și jocuri de culoare, este mereu prețuită. Se remarcă și eforturile creatoare prin întrebuințarea unor noi tehnici, a unor idei grafice, a culorilor îndrăznețe și a compozițiilor foarte variate. 

Limbajul grafic realizat în tapiserie poate fi constituit din : forme continue dantelate ; puncte alăturate și simple ; rânduri încrucișate și simple, în sensul urzelii ; forme în lanț ; degradeuri ; forme curbe ; reiuri 50% ; reiuri în degradeuri ; țesături cu bătăi regulate ; țesături cu bătăi neregulate ; hașuri ; forme oblice . 

Încercările de transpunere în forme moderne, în tapiseria românească, a valorilor artei populare reiau expresivitatea cromatică specifică țesăturilor populare românești, fapt ce le conferă vigoare și originalitate. 

Materialele cu care se tapițează fotoliile, scaunele, canapelele, sau din care se confecționează draperiile pot fi cretoane, mătase, stofă, catifea, țesături sintetice etc. . 

Indiferent de calitatea și sortimentul lor, ele trebuie să fie alese cu grijă, din punct de vedere coloristic pentru a nu se crea efecte obositoare sau stridente. Ochiul trebuie să se odihnească pe suprafețe calme, care să dea naștere unei atmosfere de intimitate. De aceea, în mod special sunt recomandabile țesăturile monocrome, rapelurile de culori realizându-se doar prin câteva accente de contrast. Pentru păstrarea impresiei de spațialitate se recomandă evitarea desenelor mari, în culori vii. 

Husele pentru pat sunt folosite pentru a proteja tapițeria patului sau pentru a a-l acoperi. Ele sunt formate dintr-o suprafață dreptunghiulară, de dimensiunea patului respectiv, și din 4 fețe laterale, care acoperă marginile patului. Adesea, aceste fâșii laterale sunt croite cu mult mai lungi decât dimensiunile patului pentru a putea fi încrețite, în forma unui volan sau dispuse în pliuri. 

Unele țesături subțiri se cer a fi dublate sau matlasate. De obicei se alege aceeași culoare pentru huse și pentru draperii. 

Husele de pat confecționatedin materiale imprimate cu desene mari necesită un plus de material, pentru a le putea echilibra simetric pe suprafața patului. 

Cusăturile fâșiilor laterale se marchează adesea cu un paspoal care dă un aspect mai îngrijit și creează o suprafață cu contururi nete. 

Cuverturile propriu-zise se pot confecționa din tricotaje, țesături diverse, mătase, bumbac sau catifea etc. . 

Husele pentru fotolii au nu numai rolul de protejare ci și de împrospătare a interiorului. Fiecare husă se croiește pe baza unui tipar, realizat dintr-o pânză veche, după forma fotoliului, respectiv, a scaunului. Tiparul se așează pe materialul destinat husei respective, ținând seama ca direcțiile principale să fie pe fir drept. În cazul motivelor florale sau geomatrice trebuie să fie bine centrat. Se lasă 2 cm la cusături. Cusăturile trebuie să fie foarte corect executate și neapărat duble (cusătura „franțuzească”) pentru a ține mai bine și a avea un aspect îngrijit. În spate se prevede o deschidere cu un fermoar, sau cu un șnur. 

Husele de in sau de bumbac, pentru a deveni mai rezistente și mai puțin șifonabile, se umezesc, înainte de a le călca, cu apă de tărâțe (se fierb 300 g tărâțe în 5 litri de apă). 

BIBLIOGRAFIE :  Ecaterina Oproiu, arh. Tatiana Corvin ș.a. , „Enciclopedia căminului” , Editura Științifică și Enciclopedică , București , 1975 .

Cum să spui ofertei „NU”

         Unul dintre cele mai grele lucruri pentru un profesionist independent este să spună ofertei „nu” . Avându-i în vedere pe competitorii zeloși și neștiind cu siguranță de unde va veni plata viitoare, poți simți că : 

- dacă întorci spatele unui client, nu te va mai solicita altă dată ; 

- dacă nu poți satisface oferta unui client obișnuit, munca ta va fi preluată de altcineva și n-o vei mai putea revendica niciodată . 

Fapt e că, acceptând oferta pe care tu nu ești în stare să o onorezi cu succes, vei ajunge la același rezultat final ... pierzi clienți . 

Ești supraaglomerat ? 

⦁ Lucrezi adesea după ora 20 ? 

⦁ Lucrezi adesea până adormi ? 

⦁ Ai vise despre munca ta?

⦁ Lucrezi adesea pe timpul nopții ? 

⦁ Lucrezi la sfârșit de săptămână ? 

⦁ Ai de lucru de sărbători ? 

⦁ Renunți la evenimente sociale deseori pentru că ești prea ocupat ? 

⦁ Poți uita de muncă atunci când ieși să iei aer ? 

⦁ Ești mereu obosit ? 

⦁ Ești predispus la indispoziții, boli (răceală, de exemplu) ? 

Efectele suprasolicitării

Să lucrezi ore în șir în ritm susținut este ceva, să fii constant supraaglomerat este altceva. Deci, ce se întâmplă ? 

1. Te grăbești - Pentru că încerci să respecți termenele, nu poți acorda lucrării tale timpul necesar. Cea care suferă în primul rând (în afară de nervii tăi) este de obicei calitatea. Deși un anumit grad de mobilizare, poate fi considerat ca o infuzie de adrenalină, prea multă te extenuează. 

2. Se instalează oboseala - Când devii din ce în ce mai obosit totul pare să dureze de două ori mai mult. Pierzi mai mult pentru corectarea greșelilor în loc să progresezi. De fapt, devii atât de obosit , încât nu-ți poți da seama ce e important și ce nu e . 

3. Prea multe lucruri deodată - Încerci să faci mai multe lucruri deodată și începi să le amesteci între ele. Unele activități sunt date la o parte imediat ce vin altele mult mai urgente. Apoi, te întorci la lucrarea inițială și probabil ajungi să faci o parte din ea de două ori sau să scapi din vedere unele amănunte pentru că uiți unde ai rămas. Toată activitatea ta suferă. 

4. Te ascunzi - Fie nu mai vrei să vorbești cu clienții tăi de teamă că te vor  presa mai tare, fie că intri în panică. 

5. Ești copleșit - Ai atât de mult de lucru, încât nu știi de unde să începi. Ajungi să bați pasul pe loc. 

Spune pur și simplu „NU”

Oricât ar fi de dificil, sunt situații când trebuie să întorci spatele ofertei. 

Când ești deja prea ocupat

Nu risca să te angajezi să faci ceva dacă nu ai timp să faci bine. Dacă nu poți delega pe cineva, renunță. Clienții vor aprecia faptul că ai mult de lucru și vor încerca altădată. Dacă accepți să faci lucrarea și o faci prost, ei nu te vor mai solicita. 

Când nu vrei să încurajezi clientul

Unii clienți plătesc prost sau cer prea multe și sunt pretențioși. Odată ce ai lucrat pentru ei și ți s-au părut dificili, nu te aștepta ca ei să-și îmbunătățească comportamentul. Păstrează-i la sfârșitul listei de priorități, doar în caz că ... , dar cel mai bine trebuie evitați. 

Când clientul îți datorează bani 

Dacă nu ți-a plătit încă pentru ultima lucrare pe  care le-ai făcut-o, nu fii tentat să mai lucrezi pentru ei, până în momentul în care îți plătesc ceec ce-ți datorează. Muncești pentru a fi plătit, nu pentru a te ști mereu ocupat. 

Când lucrarea depășește pregătirea ta 

Nu ți-am sugera să refuzi oferta doar pentru că lucrarea este dificilă. Orice e nou e și dificil, iar dacă nu accepți provocările nu vei progresa niciodată. 

Dacă, totuși, îți dai seama că e un pas prea mare (poate necesită o anumită calificare sau experiență) pur și simplu renunță. Este mai sigur decât să accepți riscul producerii unui dezastru teribil care ar putea să-ți afecteze încrederea sau reputația. 

Când lucrarea depășește capacitatea ta 

Dacă un proiect ar necesita, în mod evident, mai mult decât contribuția unei persoane, nu încerca să îl accepți și să faci totul singur. Deși poate părea realizabil, sunt doar 24 de ore într-o zi și doar atât poate cineva să facă într-o zi. 

Când un client te monopolizează 

Lucrarea care-ți ocupă tot timpul pentru o perioadă lungă nu e tocmai dezavantajoasă pentru toată lumea. Doar tu poți decide. Deși lucrând în exclusivitate pentru un client, timp de mai mmulte luni, îți poate oferi siguranță financiară și-ți poate face, în general, viața mai ușoară, sunt totuși și unele dejavantaje : 

⦁ Va trebui să-ți neglijezi ceilalți clienți pe care i-ai câștigat și riști ca cineva să-ți ia locul. 

⦁ Circa Financiară te-ar putea considera ca angajat al clientului.

⦁ Poți deveni atât de dependent de acest client, încât să-ți pierzi experiența profesională. 

Când lucrarea ți-ar putea afecta reputația 

Nu accepta să faci lucruri peste voința ta. Totuși, probabil că ai depus un efort mare pentru a-ți câștiga clienții și a-ți demonstra profesionalismul. Asocierea cu anumite proiecte poate discredita toate acestea. 

Dacă un client e incompetent sau intenționează să simplifice cât mai mult totul, ai putea să ajungi la un dezastru. Nu contează cât de mult profesionalism presupune contribuția ta, ceilalți te vor judeca după rezultatul final. 

Când ai sentimentul că nu este etic 

Oare clientul se folosește de serviciile tale pentru a înșela, exploata, oprima sau pune în pericol pe alții ? Doar tu poți decide ce poate fi acceptat și ce nu. 

Trimiterea lucrării înapoi 

Cerințele și termenele clientului se tot modifică față de ceea ce s-a stabilit inițial ? Dacă da, te-ai putea afla în situația de a pune în pericol restul agentei tale de lucru, în timp ce clientul și-o stabilizează pe a sa. 

Când trebuie să trimiți lucrarea înapoi, fii atent și asigură-te că nimic din ceea ce ai făcut sau nu ai făcut să nu poată fii folosit de clienți pentru a putea justifica proasta ta planificare. Dacă creezi impresia că nu ai adoptat o atitudine profesională sau neutră, ți s-ar putea imputa tot ceea ce a mers rău. 

Notă : 

Ori de câte ori observi că clientul se află pe un teren alunecos, asigură-te mereu că, orice s-ar întâmpla, tu îți vei realiza partea din lucrare astfel încât, pe cât posibil, să fii absolvit de vină sau să nu fii considerat fără scrupule. 

Concluzii 

⦁ Dacă refuzi oferta nu înseamnă că în viitor clientul nu va mai apela la serviciile tale ; 

⦁ Asumându-ți prea multe responsabilități,  îți periclitezi întreaga activitate ; 

⦁ Evită să accepți oferte de lucrări dacă nu ai timp să le execuți foarte bine ; 

⦁ Nu  încerca să te angajezi să execuți lucrări care depășesc calificarea și experiența ta ; 

⦁ Prestarea anumitor tipuri de lucrări s-ar putea răsfrânge negativ asupra ta (nu sunt etice, falsuri etc. ) ; 

⦁ Nu-ți încuraja clienții rău-platnici sau care nu oferă condiții optime de lucru ; 

⦁ Dacă te angajezi să execuți o lucrare pa care n-ai vrea să o realizezi, aceasta va suferi calitativ ; 

⦁ Nu renunța, în mod arbitrar la lucrări. Dar dacă clienții nu-ți stabilesc termene clare, ai în vedere efectul acestui lucru asupra întregii tale agende de lucru. 

BIBLIOGRAFIE : 

„Profesionistul independent” de Sean Marriot și Paula Jacobs, Editura Național, 1998 

zarea în luncă

 

Perdele și draperii

        O lumină directă prea puternică reduce intimitatea și confortul locuinței noastre, de aici rezultă necesitatea montării unor perdele care să atenueze și să dispenseze razele de lumină. 

Îmbrăcarea ferestrelor cu ajutorul perdelelor și draperiilor are un rol triplu : 

- întregește imaginea decorativă a ferestrelor ; 

- atenuează lumina puternică a soarelui (atenție !  la încăperile prea puțin luminoase se folosesc perdele cât mai transparente ) ; 

- împiedică vederea dinspre exterior către interior . 

Draperiile și perdelele sunt elemente estetice și funcționale în același timp care întregesc ambianța, accentuează stilul încăperii și camuflează unele defecte constructive.

O încăpere fără perdele apare neterminată, rece și distantă, chiar dacă amenajarea ei este completă.

Într-adevăr, când intri într-o casă prima privire ți se îndreaptă spre fereastră și rezolvarea „îmbrăcămintei” acesteia oferă prima impresie asupra interiorului pe care-l vizitezi. 

Perdelele folosite în mod curent sunt gen voal, confecționate din țesături fine, din materiale sintetice, care prezintă multe avantaje : sunt ușor de întreținut, transparente, neșifonabile și foarte rezistente. Se găsesc în diverse variante : cu ochiuri dese sau mari, simple, cu desene geometrice sau florale „în aceleași tonuri”, cu reliefuri, albe, sau în culori pastel. Voalul se fixează la 5 cm de perete, iar draperiile la 5 cm de voal, dacă suportul este aparent, și la 8 cm dacă suportul este ascuns. 

Pentru a obține cute suficiente trebuie să avem grijă ca lățimea materialului pe care-l cumpărăm să fie cel puțin de 2 ori și jumătate mai mare decât lățimea ferestrei. În cazul perdelelor din voal se socotește până la de 3 ori lățimea, pentru a se obține falduri bogate. Lateral, perdeaua va depăși cu minimum 20-25 cm marginea ferestrei (mai ales la ferestrele mari) . 

Se prevede un plus de material necesar pentru tivul din partea de jos a perdelei de circa 15 cm și de 5 cm pentru cel din partea de sus. Acesta din urmă se dublează cu o fâșie dintr-un material mai rezistent pentru prinderea inelelor. 

Draperiile completează decorul unei încăperi și determină culoarea e bază a interiorului respectiv. Se cere mare prudență la alegerea culorii : dacă tonurile sunt prea vii, se formează o pată prea mare de culoare intensă, atunci când sunt trase, ceea ce provoacă un dezechilibru în ansamblul armonic general. Cele mai indicate sunt draperiile de culoare deschisă. Nu se recomandă draperii înflorate în camere mici cu mobilier mult și cu pereți foarte decorați. 

Draperiile pot fi : 

- simple și drepte, putând fi trase de o parte, sau de o parte și de alta a ferestrei ; 

- duble și drepte, putând fi trase de o parte și de alta a ferestrei . 

Se socotește pentru material o lungime egală cu înălțimea suprafeței pe care vrem să o îmbrăcăm cu draperii, cu o rezervă pentru tiv de 15 cm în partea de sus  și de 25 cm în partea de jos iar pentru lățime se socotește minimum de două ori lățimea suprafeței respective (chiar de trei ori dacă se încrețește sau se fac pliuri) . 

Țesăturile imprimate necesită un plus de material deoarece desenul trebuie încadrat de fiecare parte a ferestrei în raport cu aceasta. Se socotește un plus de 0,50 m pentru materialele cu desene mici și de 1 m pentru materialele cu desene mari. 

În cazul țesăturilor groase este necesar să se facă pliuri de 3 cm adâncime, la 10 cm distanță . 

Sistemul de prindere a perdelelor și draperiilor este ascuns de o galerie sau de un profil anume construit de circa 8 cm lățime în spatele căruia sunt prinse dispozitivele respective. 

Pentru montarea perdelelor și draperiilor se folosesc : 

- galerii din lemn de tip clasic ; 

- bare metalice cu lungimi reglabile, fixate în perete cu dibluri ; 

- bare fixate în zidărie odată cu finisarea interioarelor, camuflate printr-un rebord ; 

- suporturi pe șină ; 

- suporturi pe șină și „cărucioare” ; 

Acestea se pot executa din diverse materiale : 

- oțel cromat (piese aparente) ; 

- aramă ; 

- alamă vopsită în culoarea de bază a încăperii, sau natur ; 

- duraluminiu . 

Galeriile, de obicei destul de grele, trebuie bine fixate în perete și în așa fel proiectare încât să permită o glisare ușoară, a perdelelor .

Prinderea perdelelor subțiri și, în paralel, a draperiilor se face pe două planuri situate unul în fața celuilalt, cu un sistem de manipulare ușor manevrabil (există în comerț scripeți speciali și piese de prindere) . 

Montarea propriu-zisă a materialului destinat perdelelor trebuie să se facă cu mare grijă. Tivul de jos va fi tras la mașină sau va avea o bordură prevăzută în țesătură (sau va avea franjuri). Finisarea se face cu multă îngrijire , astfel încât perdeaua să nu „curgă” , formând „cozi” neplăcute. Un sistem simplu și foarte corect de formare a cutelor este prinderea lor cu un șiret egal cu lungimea pe care vrem să desfășurăm perdeaua (după ce în prealabil s-a făcut o împărțire riguroasă a pliurilor ) la distanțe egale. În felul acesta, prin tragere, cutele se formează de la sine și întotdeauna aceleași.

Pe marginea șiretului, care formează și o întăritură ce mărește rezistența marginii solicitate intens, se prind inele de material plastic, acestea putând fi spălate odată cu perdelele, fără să fie nevoie a le descoase de fiecare dată. 

Montarea îngrijită înlătură aspectul meschin și neglijent pe care-l prezintă perdelele prinse cu stângăcie și la întâmplare, oricât de frumos ar fi materialul pe care-l avem la dispoziție.

Rolul draperiilor confecționate, de obicei, din materiale mai compacte : mătase sau stofă de mobilă, catifea, pânză de in, cretoane etc.,este fie de a încadra perdelele, fie de a realiza un accent decorativ, sau de a proteja încăperea de lumina soarelui, fie în sfârșit de a feri, noaptea, pe cei din interior de priviri indiscrete.

Alegerea texturii perdelelor și draperiilor se va face în funcție de destinația încăperilor și felul mobilelor. 

BIBLIOGRAFIE :  Ecaterina Oproiu, arh. Tatiana Corvin ș.a. , „Enciclopedia căminului” , Editura Științifică și Enciclopedică , București , 1975 .