Îmbrăcămintea constituie un microclimat care menține o temperatură foarte apropiată de cea a corpului, la circa 30-31 grade (cu mici variații) . Grație „mantalei de aer” existente în spațiile intervestimentare, asociată cu o porozitate medie a hainelor, de circa 80%, ea funcționează pe principiul izolatorilor termici.
Rolul îmbrăcămintei este deosebit de important, deoarece ea menține constantă temperatura proprie a corpului împotriva variațiilor atmosferice excesive.
În același timp, veșmintele permit funcțiile excretorii ale pielii (transpirația) și absorb excesul de umezeală a corpului, iar prin diversitatea materialelor și formelor împodobesc corpul punând în valoare sau accentuând liniile sale frumoase, ascunzându-i defectele.
Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească îmbrăcămintea sunt destul de numeroase :
- să fie moale și ușoară, comodă, largă, să nu stânjenească funcțiile musculare, mișcările respiratorii, circulația sângelui sau activitatea organelor aparatului digestiv. În acest sens, se va evita purtarea centurilor, jartierelor, corsetelor strânse, dăunătoare motilității intestinale și circulației sanguine periferice ;
- să corespundă sezonului în care e purtată pentru a evita îmbolnăvirile (răceli, transpirații etc.) ;
- să mențină uniformă temperatura corpului printr-o alegere judicioasă a țesăturilor și a culorilor care reflectă sau absorb razele calorice ;
- să fie compusă din mai multe obiecte vestimentare pentru a asigura existența straturilor de aer (rău conducătoare de căldură) ;
- să fie permeabilă, bine aerată, suficient de poroasă (incomplet izolantă) pentru a asigura funcțiile de respirație cutanată (schimburi gazoase de oxigen și bioxid de carbon) și de excreție a pielii. Circulația aerului este stânjenită de hainele de piele sau de cauciuc ;
- să nu producă leziuni ale pielii, datorită țesăturii aspre, sau a materialelor sintetice (reacții alergice - erupții) ;
- atât veșmintele exterioare cât și lenjeria, să fie permanent curate și schimbate frecvent (după eforturi fizice, căldură excesivă, înaintea culcării etc.) ;
- să fie strict personală : lenjeria, pălăria, hainele, încălțămintea ;
- să slujească în primul rând igienei, sănătății corpului și confortului și numai în al doilea rând convențiilor stabilite de modă (să fie utilitară , dar să facă și o împresie plăcută, să nu deformeze corpul, să aibă o „notă personală”, adaptându-se la genul, vârsta și ocupația individului) .
Îmbrăcămintea trebuie periată zilnic, scuturată de praf cu o peria tare, aspirator, nuielușă fină în fața ferestrelor deschise, pe balcon, în nici un caz în interiorul locuinței. Lenjeria de corp să fie schimbată sau spălată cel puțin de 2 ori pe săptămână ori zilnic dacă e posibil. Rufele purtate timp de o săptămână se murdăresc așa de mult încât cântăresc cu circa 100g mai mult decât atunci când au fost îmbrăcate.
Încălțămintea. Încă din copilărie trebuie acordată o atenție deosebită pentru a evita deformarea picioarelor, igiena fiind preferată eleganței.
Încălțămintea trebuie să îndeplinească unele condiții esențiale :
- să fie flexibilă pentru ca piciorul să se poată îndoi nestânjenit ;
- să folosească la maximum „spațiul util” al dimensiunilor, permițând mișcarea normală, prin evitarea vârfurilor foarte ascuțite care înghesuie degetele, a pantofilor strâmți sau scurți care stânjenesc mersul ;
- tocul să nu depășească înălțimea de 3-4 cm și să aibă suprafața largă de sprijin. Tocurile elegante foarte înalte influențează negativ statica generală a piciorului, obligându-l la o poziție anormală care scurtează tendonul mușchilor gambei (al lui Achile), degenerează mușchii gambei și duc la apariția piciorului plat, a monturilor, a bătăturilor și a altor deformații funcționale care tulbură mersul ;
- să aibă o formă atrăgătoare, dar corespunzătoare scopului (mers prelungit, muncă, recreație, plajă etc.), purtarea modelelor neraționale dar considerate „elegante” trebuind limitată numai la împrejurări deosebite ;
- să fie schimbată des, recomandându-se purtarea alternativă a două sau mai multor perechi de pantofi care își vor compensa reciproc defectele ; acasă se vor purta papuci ;
- să fie corespunzătoare anotimpului : permeabilă la aer și ușoară vara, pentru a asigura mișcarea și respirația picioarelor (sandale). Toamna și iarna încălțămintea va fi călduroasă, izolantă față de umiditate și frig, care pot genera atât boli reumatismale cât și ale aparatului respirator sau digestiv ;
- să fie curățată zilnic ;
- igiena încălțămintei este asigurată de o bună igienă a picioarelor .
Se va evita apariția senzației de oboseală prin spălarea deasă cu apă caldă, pudrare cu talc sau, în cazul transpirației abundente, spălarea cu apă caldă și acid boric ori praf de alaun. În același sens este indicată schimbarea zilnică a ciorapilor.
În cazul unei apariții rapide a oboselii picioarelor, va fi consultat specialistul care va putea lămuri cauza acestei oboseli (picior plat, varice, arterită etc.) .
Unul din mijloacele cele mai simple, dar eficiente se „sterilizare” a încălțămintei este expunerea părții interioare la aer și soare, fiind suficientă o ședință de expunere timp de 1 oră pe săptămână. Nu țineți pantofii la umezeală, devin ușor sediul unei flore patogene pentru om. Pentru combaterea transpirației picioarelor se poate pensula încălțămintea în interior cu un tampon de vată cu formol la 7-8 zile.
BIBLIOGRAFIE : Ecaterina Oproiu, arh. Tatiana Corvin ș.a. , „Enciclopedia căminului” , Editura Științifică și Enciclopedică , București , 1975 .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu