Pernele sunt mult folosite în locuințele moderne sau clasice și au un rol important atât decorativ, cât și utilitar. Folosite ca accente decorative, pernele sunt în măsură să fixeze rapelurile necesare de culoare și să sugereze o ambianță coloristică unitară, completând aspectul general al interiorului și imprimând încăperilor respective (dacă sunt bine plasate și bine alese ca textură, destinație și număr) o notă agreabilă de căldură, de intimitate.
De preferință de formă pătrată, dar și rotunde sau dreptunghiulare, pernele se așază pe paturi, canapele, fotolii, banchete și adesea chiar pe jos, peste mochetă sau covor, și se grupează întotdeauna în culori contrastante, studiate în așa fel încât să se potrivească cu ansamblul elementelor unei încăperi. În general, se confecționează din țesături într-o singură culoare, fiind mai ușor de asortat. Desigur, se pot alege și materiale în degradeuri, cu motive geometrice sau chiar imprimate; acest lucru cere însă mult discernământ și o atenție deosebită, căci se pot accepta numai în anumite condiții (de exemplu, dacă mobila, covoarele și tapițeria sunt monocrome și de o factură sobră, astfel încât să nu provoace senzația de încărcare).
Deoarece unele materiale cum sunt : taftaua, satenul, imitația de blană, catifeaua prezintă în lumină sau la pipăit un anumit sens al texturii, trebuie să se acorde o mare atenție la croială și la înnădiri, fiind obligatorie păstrarea și evidențierea acestui sens (altfel suprafața materialului va apărea cu diferență de luciu, de nuanțe, de desen și țesătură).
Pernele pot fi umplute cu burete spongios sau alveolat, cu latex, mai puțin cu vată sintetică, tip melană, și - din ce în ce mai des - cu lână, chiar dacă este scumpă și puțin mai greu de lucrat. Umplutura pernelor diferă și după destinația pernei : ea poate fi din fibre vegetale, din puf, din iarbă de mare, Kapoc etc. .
Aceste materiale sunt ușoare, nedeformabile și mult mai ieftine. Îmbrăcămintea exterioară a pernelor se confecționează din pânză deasă, care este suportul pentru umplutura aleasă și peste care se pune fața propriu-zisă. Aceasta din urmă este preferabil să fie datașabilă spre a fi schimbată la nevoie (uzură, modă, întreținere etc.) . În acest scop se lasă pe un din laturi sau pe una din suprafețe o fentă care se închide prin simpla suprapunere sau cu ajutorul unui fermoar ( se mai practică și năstureii speciali pentru lenjeriile de pat, banda Velcro, adică scaiul pentru textile, capsele, etc.) .
Pentru țesăturile imprimate este necesară centrarea unuia din motivele imprimate pe suprafața destinată îmbrăcămintei și apoi croit materialul pe măsură. În cazul acesta, în mod inerent, se pierde întotdeauna mai mult material.
Metrajul necesar pentru o pernă variează de la caz la caz odată cu forma, mărimea și grosimea dorită și - bineînțeles - cu lățimea materialului respectiv. Pentru o pernă obișnuită cu funcțiune decorativă este necesar 52 x 55 cm .
Cusăturile la mașină sunt simple, întoarse și disimulate de un „paspoal” sau șiret, de aproximativ 3 mm diametru.
Fața se taie după un tipar de formă pătrată, cu laturile ușor rotunjite pentru ca, prin umplere, să nu apară scobite.
Pe o latură se lasă o deschidere de circa 20 cm pentru a se introduce materialul de umplutură.
BIBLIOGRAFIE : Ecaterina Oproiu, arh. Tatiana Corvin ș.a. , „Enciclopedia căminului” , Editura Științifică și Enciclopedică , București , 1975 .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu