⦁ Politețea omului care vorbește se manifestă și în felul cum o face ca ținută, în expresia sa corporală. Poziția corpului, a mâinilor, a picioarelor este și ea reglementată strict de reguli de civilitate ce se cer respectate.
⦁ Cântărețele încrucișează adesea brațele pe piept. Se pare, după unii specialiști, că această poziție ajută emisiei vocale. Dar, cu excepția astfel justificată a cântărețelor, restul omenirii trebuie să renunțe la această poziție, ca și la poziția preferată a lui Napoleon care își agăța mâna dreaptă în cheotoarea hainei. ( Le vivre d`or du savoir-vivre ) . Mâinile nu se țin nici în șolduri, nici la spate, nici în buzunare.
⦁ Iată ce nu trebuie să faci cu mâinile în timpul unei discuții : să nu le agiți nervos, să nu gesticulezi exagerat, să nu „bați toba” pe masă sau pe rezemătoarea scaunului, să nu „pocnești” degetele. Nu te sprijini în ele nici pe speteaza scaunului, nici pe marginile mesei și nici, mai ales, de nasturii sau de reverele interlocutorului.
⦁ Dacă gazda servește o „gustare” sau un „cocteil” mâncați fără zgomot și încercați să beți fără sorbituri sonore. Nu interveniți niciodată în discuție cu gura plină.
⦁ Nu se cântă, nu se fredonează și nu se fluieră în tovăsășia unei alte persoane. Lăsând la o parte ineleganța unei asemenea atitudini, ea dovedește în același timp o totală lipsă de atenție pentru „celălalt” și este deci o impolitețe.
⦁ Atunci când simțiți nevoia să tușiți sau să strănutați, faceți-o cât mai discret, acoperind gura cu mâna ( și dacă se poate având în mână o batistă cât mai curată ) . După ce ați tușit sau strănutat vă cereți scuze pentru întreruperea provocată fără vina dumneavoastră. Într-un asemenea caz urări de genul „noroc”, „să-ți fie de bine” etc. nu sunt indicate, decât între prietenii prea buni și în intimitate, ca o glumă (eventual) .
⦁ Într-o adunare se râde cu decență. E însă absolut greșit să vă acoperiți gura cu mâna atunci când râdeți, chiar ceva mai tare. E un gest de falsă eleganță, râsul nefiind (ca să zicem așa) de rușine.
⦁ Nu se fac nici un fel de semne de la un grup la altul (sau de la o persoană la alta) și mai ales semne menite să creeze „complicități , deci cu intenția de a fi ascunse celorlalți.
⦁ Chiar vara, pe cea mai îngrozitoare căldură, bărbatul nu-și scoate haina decât dacă a fost rugat s-o facă. Atenție, gazde și doamne! Aveți milă de bărbații care suferă de căldură și rugați-i să-și scoată haina.
⦁ Atenție, bărbați în suferință! Nu adresați niciodată voi această rugăminte. Și nu vă lăsați ispitiți de nici un fel de rugăminți, dacă purtați cumva bretele. Bretelele se consideră (prin asimilare) „lenjerie de corp” și nu se arată la vedere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu