Cosmetica și politețea

 

• Orice încercare de „înfrumusețare” începe cu cea mai strictă igienă corporală. Din fericire pentru toți, știința secolului nostru a învins „teama de apă și aer” născută din ignoranță. Să fim în această direcție cât mai moderni ! Înainte de orice „machiaj”, săpun și apă, fără economisire ! 

• „Machiajul”, ca și orice alte „mijloace de înfrumusețare”, se supune „legii armoniei” . El trebuie să „se potrivească” , „să meargă” figurii căreia îi este destinat. Și în acest domeniu, armonia se realizează întotdeauna cu mijloacele cele mai simple. 

• „Machiajul” trebuie să țină seama de timp și de „împrejurare”. Dimineața o față încărcată de dresuri este „neelegantă” (cel puțin) . Coafura festivă „merge” numai cu o rochie și într-o împrejurare festivă. Altcumva ea trădează gusturi sărăcuțe sau multă impolitețe (la alegere). 

• Orice încercare de înfrumusețare trebuie să țină seama de datele naturale de la care pornește. Unei femei nu foarte frumoase exagerările îi fac mai mult rău decât bine. Iar o femeie frumoasă cu adevărat e păcat să-și acopere frumusețea sub fard. Deci moderație, deci decență ! Opriți-vă totdeauna la „strictul necesar”, care e acolo unde hotărâți dumneavoastră, în conformitate cu gusturile dumnevoastră. 

• Orice urme de neglijență în ținută trădează impolitețe. Sunt interzise deci: unghiile cu lacul jumătate căzut, unghiile neîngrijite, părul nepieptănat, rujul întins sau șters, rimelul sau fardul aproape șters etc . 

• „Machiajul” nu se face și nu se repară în public. El este o problemă de strictă intimitate. Încă la 1670, vezi al său „Nou tratat de civilitate, ce se practica în Franța printre oamenii onorabili” , Antoine de Courtin știa că : „E o necuviință mare a te privi în oglindă față cu persoane ce le prețuim. Și încă mai mare a ne folosi de pieptenele lor”. 

• Evitați urmele de ruj pe șervețele de masă, pe prosoape și pe alte obiecte care nu vă aparțin. Obișnuiți-vă să aveți totdeauna în poșetă un șervețel de hârtie pentru acest scop. 

• La fel de nepoliticoasă e utilizarea în comun a rujului sau a cutiei de fard, a pieptenului sau rimelului. Toate obiectele „cosmetice” sunt de utilizare strict personală. 

• Parfum: produs utilizat pentru a seduce, pentru a intimida adversarul, pentru „a-i lua mințile” ... dar nu exagerați! În cazul în care îi luați mințile, în sensul propriu, v-ați depășit ținta! Adevărul e în nuanțe (Edmonde Charles-Roux) . 

• Pentru bărbați: numai apă de colonie, o picătură pe batistă și a doua pe obraz, după ras. Atât și nimic mai mult ! (E vorba, inutil să mai adaug, de o apă de colonie masculină.)