⦁ „Cât să dăm aici pilduitoare scrisori pentru tot felul de împrejurări, lucru mai mult păgubitor decât cu folos ar fi, căci omul cu simțire s-ar feri de ele, oricât de potrivit alcătuite, fiind ele cunoscute tuturor.” („Tratat de civilitate franțuzească” de Antoine de Courtin, 1670.)
⦁ Când te adresezi cuiva în scris, manifestă grijă pentru forma de prezentare a scrisorii. Alege cu atenție hârtia potrivită. Cererile nu se scriu pe hârtie roz-bombon și nici scrisorile de dragoste pe hârtie de petiție.
⦁ Oricare ar fi forma sau dimensiunea plicului, el trebuie să se potrivească cu hârtia. Asocierea unui plic alb cu o hârtie colorată dovedește o oarecare neglijență.
⦁ Nu utilizați plicuri sau hârtie prea colorată, cu feston, cu dublură înflorată, dar nici plicurile pătrate din hârtie de ambalaj. Hârtia și plicul trebuie să fie simple, dar îngrijite și plăcute ca aspect.
⦁ Dacă vă decideți pentru nu prea fericitele plicuri-tip cu ilustrații, încercați totuși să nu folosiți la o scrisoare tandră plicul „protecția vânatului” sau „colectați cârpe vechi”. Forma în care se prezintă scrisoarea este primul element care vorbește corespondentului tău.
⦁ Evitați hârtia „fantezi” roz, verde sau mov. Culorile de hârtie „politicoase” sunt cele clasice: crem, bleu, alb, alb-gri, fără feston și fără desene !
⦁ Cernelurile colorate nu sunt de cel mai bun ton. Scrieți deci cu cerneluri albastre sau negre.
⦁ În ultima vreme se utilizează tot mai mult corespondența scrisă la mașină. Faptul în sine nu este, desigur, rău și reprobabil. Sunt însă cazuri în care numai scrisul de mână este indicat, arătând un plus de respect sau atenție. O scrisoare oricât de plină de nobile sentimente, dar dactilografiată, este parcă mai rece, pierde mult din forța de convingere, se „depersonalizează”.
⦁ E strict interzis să bateți la mașină următoarele tipuri de scrisori: scrisorile de mulțumire, scrisorile de condoleanțe și scrisorile de felicitare (indiferent de circumstanță: felicitări pentru căsătorie, naștere, primirea unei distincții, premii literare etc ...)
⦁ În cazul scrisorilor dactilografiate nu se trimite corespondentului, sub nici un motiv, o copie indigo. Expediați totdeauna „originalul”.
⦁ Este necesar ca orice scrisoare să fie datată. Data se pune corect pe prima pagină, sus în dreapta, sau la sfârșitul scrisorii după semnătură, de asemenea în dreapta.
⦁ Lăsați un spațiu alb înainte de titlul scrisorii. spațiile albe marginale vor pune mai bine în valoare textul.
⦁ Dacă ați bătut scrisoarea la mașină, scrieți formula finală și semnați de mână. Formula de încheiere trebuie să fie însă scurtă. „Nu vă lăsați furat de inspirație și nu adăugați de mână tot ceea ce ați uitat să bateți la mașină. Scrisorile înpanașate, jumătate dactilografiate și jumătate manuscrise fac o proastă impresie.” (Edmonde Charles Roux)
⦁ Dacă nu vă ajunge hârtia, adăugați încă o foaie și continuați să scrieți ordonat, spațiat, îngrijit, evitați continuările în marginea hârtiei, pe verticală, pe diagonală etc, care silesc pe corespondent la adevărate virtuozități de descifrare și care dau senzație de meschin, de neîngrijit sau de neglijență.
⦁ Când vă adresați în scris unei personalități sau, oficial, unei instituții, adresa și titulatura exactă trebuie repetate pe prima pagină jos, chiar dacă continuați să scrieți pe pagina a II-a sau pe verso.
⦁ Forma îngrijită de prezentare a scrisorii este obligatorie și atunci când e vorba de o scrisoare oficială.
⦁ Este nepoliticoasă în adresă orice greșală în ortografierea numelui persoanei căreia te adresezi. De asemenea, evident, în titlu. Dacă titlul unei scrisori trebuie să cuprindă calitatea oficială a adresantului, e o gravă impolitețe orice greșeală de titulatură.
⦁ Scrieți simplu, firesc, încercând să exprimați cât mai exact stările personale. Lipsa de respect într-o scrisoare este însă la fel de gravă ca și formulele artificioase, „figurile de stil” dubioase, „lirismul” de proastă calitate sau catrenele de „amintiri”.
⦁ Evitați frazele interminabile, parantezele și repetițiile. A scrie direct și simplu nu înseamnă a utiliza expresii prea „libere” sau familiare, chiar dacă ele sunt admise în vorbirea de toate zilele. O scrisoare trebuie să păstreze un ton corect, plin de amabilitate și bunăvoință.
⦁ Adresându-vă cuiva, aveți în limba română posibilități de nuanțare mai mari decât în alte limbi. Aveți de ales între tu, dumneata, domniata sau dumneavoastră.
⦁ În toate scrisorile adresate unui superior sau în srisorile oficiale vă adresați corect numai cu „dumneavoastră” (cu excepția adresanților clerului bisericesc, când adresarea se face conform titulaturii clerice : cuvioșia-voastră, sfinția-voastră, înalt-preasfinția-voastră, prea-fericirea-voastră etc) . Evitați, când e vorba de o cerere sau scrisoare personală, nepoliticoasa prescurtare „dv” .
⦁ Niciodată, în afara corespondenței strict oficiale, semnătura nu este întovărășită de vre-un titlu, nici dacă ar fi vorba de un titlu de noblețe.
⦁ Un om politicos va adopta, o dată pentru totdeauna, o semnătură citeață, nu prea complicată, fără parafe pretențioase și înflorituri inutile.
⦁ Semnătura trebuie să fie citeață și completă (nume și prenume obligatoriu) la o primă scrisoare adresată unui nou corespondent și totdeauna în corespondența oficială. (Se admite o prescurtare a prenumelui în cazul în care scrisoarea oficială are dactilografiat sub semnătură numele și prenumele.)
⦁ Evitați abuzul de „post-scriptum” care nu este prea elegant. Încercați să cuprindeți tot ceea ce vreți să comunicați corespondentului dumneavoastră în cadrul scrisorii.
⦁ Ne vom feri să dăm cel mai neînsemnat sfat în ceea ce privește corespondența sentimentală. Aci elanul este mai puternic decât gramatica și politețea (Levis Mirepoix). Noi, cu gândul la boby, vom implora însă milă pentru sărmana gramatică.
⦁ Iată câteva lucruri privind scrisorile de dragoste care dovedesc o totală lipsă de politețe. Este strict interzis să lași o scrisoare intimă, la întâmplare, în locuri unde ea poate fi citită de alții, să citești altora asemenea scrisori adresate ție, să citești pe cele adresate altora sau să vorbești despre ele. O gafă (ireparabilă adesea) e inversarea plicurilor sau o greșeală de adresă, cu deosebire atunci când e vorba de o scrisoare de dragoste.
⦁ A răspunde unei scrisori este în 99% din cazuri o obligație de politețe elementară. A răspunde unei scrisori de invitație este o obligație absolută.
⦁ Există ocazii în care o scrisoare devine obligație. Veți scrie întotdeauna primul după ce ați petrecut un timp într-o localitate, într-o familie de cunoscuți sau prieteni. obligația de a scrie primul vă revine și față de cunoștințele noi făcute într-o asemenea ocazie. În acest caz trebuie să expediați scrisoarea dumneavoastră în maximum o săptămână după plecare.
⦁ La marile sărbători sau la aniversări, politețea cere să transmiteți felicitări în scris printr-o scrisoare sau telegramă. Trebuie să fiți atent ca felicitările să ajungă la timpul potrivit, nici prea devreme și nici prea târziu.
⦁ Scrisorile de felicitare tebuie să cuprindă o formulă cât mai simplă, în afara celor adresate unor prieteni foarte apropiați. În acest caz e indicat să adăugați câteva cuvinte care să „personalizeze” mesajul dumneavoastră, scurt însă !
⦁ E, de asemenea, obligatoriu să transmiteți felicitări scrise cu prilejul unor evenimente mai deosebite (căsătorie sau naștere) în cazul în care ați fost invitat și când indiferent de motiv, n-ți participat. În acest caz scrisoarea trebuie expediată cel mai târziu în ajunul sărbătoririi.
⦁ Toate scrisorile de felicitare trebuie adresate unor cunoscuți sau prieteni, în ocazii deosebite ce-i privesc, expediate în maximum cincisprezece zile de la evenimentul pentru care-i felicitați.
⦁ E o obligație elementară de prietenie, de solidaritate umană, să transmiteți unui cunoscut sau prieten condoleanțe, în cazul decesului unei persoane apropiate dar, în acest caz, cu deosebire, rezumați-vă la cea mai simplă formulă. Și în ceea ce privește condoleanțele, ele trebuie transmise în cadrul unui termen limită de cincisprezece zile.
⦁ Are din nou tentința de răspândire obiceiul de a anunța evenimentele familiale mai însemnate (nașteri, căsătorii, decese) prin scrisori tipărite (faire-part). E de preferat un asemenea uzaj, care limitează trimiterea la cercul prietenilor și cunoscuților, anunțurile de la „mica publicitate”, care clamează „urbi et orbi” fericirea sau nefericirea amicului Mitică.
⦁ Anunțul tipărit se trimite prin poștă, totdeauna cu adresa de pe plic scrisă de mână. În cazul evenimentelor previzibile, scrisoarea de comunicare sau invitația (faire-part) trebuie să ajungă la destinație cu cel puțin 8 zile înainte de eveniment.
⦁ Formula acestor anunțuri tipărite trebuie să fie cât mai simplă, pe modelul „clasic” pe care-l găsiți la toate unitățile care se ocupă cu imprimarea lor. Evitați fanteziile deplasate.
⦁ Cea mai elementară discreție ne interzice să citim o scrisoare care nu ne este adresată. În cazul în care, dintr-o eroare a poștei sau dintr-o întâmplare excepțională, ați deschis o scrisoare străină, politețea vă obligă să o înmânați adevăratului destinatar cu scuze.
⦁ Atunci când transmiteți o scrisoare prin intermediul unei alte persoane, politețea vă obligă să i-o înmânați deschisă, invitând-o s-o citească sau făcându-i cunoscut conținutul. Această obligație de politețe este foarte motivată. Într-un asemenea caz mesagerul joacă rolul unui adevărat ambasador și trebuie să fie prevenit de reacțiile posibile pe care scrisoarea dumneavoastră la va provoca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu