Halat de protecție cu mâneca clopot (capot de casă) - proiectare constructivă

 

Șorț de protecție din 2 repere - proiectare constructivă

 

Șorț de protecție din 1 reper - proiectare constructivă

 

Azbestul (fibre naturale minerale)

 

• Cum se obține azbestul. 

        Azbestul este singura fibră minerală naturală care se întrebuințează în industria textilă. Este un mineral fibros, cristalizat, care se poate transforma în fibre, fire și diferite țesături. Partea filabilă de azbest se poate obține din două minereuri, și anume din serpentin și din amfibolit. Cantitatea cea mai mare de azbest se extrage dintr-un minereu din grupa serpentinului, care se numește crisotil. În țara noastră se găsește azbest în județul Maramureș. 

Azbestul se găsește în roci și se extrage prin exploatări de suprafață în formă de terase. Rocile extrase se introduc într-o moară, unde sunt zdrobite, iar materialul fibros este separat de cel mineral. Materialul fibros se introduce apoi într-un destrămător, care are scopul de a-l individualiza și de a elimina impuritățile, praful, restul substanțelor minerale etc. Fibrele obținute se amestecă cu fibrele de bumbac (circa 10-15 %) , iar amestecul rezultat se trece la cardă, apoi la mașinile de tors, de unde se obține firul. Bumbasul folosit ca material de legătură asigură o aderare mai bună a fibrelor de azbest. 

Firele se pot transforma în diferite țesături, care apoi sunt supuse arderii, în vederea distrugerii fibrelor de bumbac, rămânând astfel o țesătură formată numai din azbest. 

• Proprietățile fibrelor de azbest 

Din punct de vedere chimic de vedere chimic, crisotilul este un silicat de magneziu hidratat, impurificat cu fier.

Masa volumică a crisotilului este 2500kg/m^3 , iar a amfibolitului de 3200 kg/m^3 . 

Culoarea azbestului diferă în funcție de locul de unde se extrage minereul respectiv și după compoziția chimică a acestuia. Ea este determinată de adaosurile mineralelor existente în materialul fibros. Fibrele de azbest extrase manual au o lungime de 18-50 mm ; cele extrase mecanic au lungimea fibrelor de 0,7-16 mm. Rezistența azbestului este superioară celorlalte fibre naturale. 

Azbestul are o importanță industrială deosebită prin faptul că nu arde, este rău conducător de căldură și electricitate. Azbestul absoarbe din mediul înconjurător maximum 4% umiditate. 

Temperatura de topire a crisotilului este 1553 *C, iar pentru amfibolit , 1100 *C . 

• Întrebuințările fibrelor de azbest 

Azbestul are proprietatea de a absorbi praful și microorganismele, fapt pentru care se întrebuințează ca perdele speciale în anumite întreprinderi. Datorită proprietăților sale este folosit în industrie, în special ca material izolator. 

Din fibrele de azbest scurte și groase se produc cartoane și hârtii izolatoare. Din fibrele lungi și subțiri se obțin fire, sfori, cabluri, țesături și haine de protecție. Astfel, din țesăturile de azbest se confecționează haine de protecție pentru muncitorii de la furnale, din turnătorii, din industria chimică, pentru pompieri etc. 

Elementele și motivele ornamentale românești în broderia românească aplicată

 

(Extras din cartea „Broderia românească aplicată” de Elena Stănescu-Bătrânescu, Editura Tehnică, 1978 )

Autoarea despre cartea „Broderia românească aplicată” : 

⦁ „ Lucrarea de față, expresie a dragostei pentru măiestria populară, o dedic femeilor timpului nostru care, visând să dea căminului un interior cât mai plăcut și plin de farmec, vor descoperi în cusăturile românești, frumuseți ce nu pier niciodată. ”

⦁ „ Lucrarea  # Broderie românească aplicată #  se adresează marelui public iubitor de frumos și cuprinde broderii artizanale sub o formă cu totul nouă cu o sferă largă de aplicabilitate, în ținuta vestimentară și ornamentația interioară a locuințelor. 

Motivul ornamental este cules din folclorul pur românesc de pe întreg cuprinsul țării (în dreptul fiecărui motiv se specifică zona de unde a fost cules). 

Cartea prezintă cu echilibru și bun gust ornamentarea interioară a locuințelor precum și aplicarea broderiilor românești pe diverse piese de îmbrăcăminte. Modelele, prezentate (pe hârtie milimetrică) sunt însoțite de explicații privind materialele necesare pentru diferite broderii cât și modul de executare a cusăturii și broderiei românești.

Cartea se adresează femeilor de la orașe și sate, tinerelor și elevelor care doresc să se orienteze profesional spre arta decorativă textilă sau scenografică, cooperativelor meșteșugărești, secțiile de artizanat, tuturor iubitorilor de frumos. ”

Pe tot cuprinsul patriei, arta cusutului s-a practicat din adâncimi de vremuri tracice și s-a păstrat cu sfințenie, până în zilele noastre.

Motivul românesc, care împodobește un obiect, variaează după utilizarea dată pieselor brodate : podoabă, îmbrăcăminte sau uz casnic. 

La obiectele de podoabă cum sunt basmaua, năframa, batista, se folosesc motive în a căror componență intră floarea cu frunze, fructele, păsările, etc . La obiectele de uz casnic și la obiectele de îmbrăcăminte pentru sărbători ca : ie, cămașă bărbătească, pieptar, cojoc etc. , se folosesc motive în componența cărora intră floarea, figurile abstracte (geometrice), animalele, elementele cosmice, redate toate într-o formă stilizată.

Spiritul inventiv și iscusințe celor care practică arta broderiilor le-au permis să utilizeze și să simplifice, să stilizeze și să prelucreze motivele, ducându-le până la perfecțiune morfologia clasică. 

Motivul se deosebește de la o zonă etnografică la alta prin diversitatea modalităților de grupare în câmpuri ornamentale. Felul de viață a influențat mult spiritul artistului creator. Datorită acestui fapt, motivele ornamentale s-au grupat în două categorii mari : 

a) după forma și tipul de stilizare; 

b) după conținutul tematic . 

Morfologic, motivele ornamentale se clasifică în categorii de motive diferențiate : 

a) geometrice ;

b) negeometrice sau liber desenate . 

În grupa motivelor în stil geometric intră motivele abstracte și simbolice . 

În grupa celor negeometrice sau liber desenate, intră motivele cu conținut tematic împrumutat din realitatea înconjurătoare . 

După conținut, motivele ornamentale se por clasifica în trei mari categorii : 

a) abstracte ; 

b) realiste ; 

c) simbolice . 

În decorul brodat cu aceste elemente, care intră în compoziția unui model, ele nu apar izolate unele de altele, ci sunt cusute într-o strânsă împletire tematică, adeseori fiind comasate într-un singur motiv . 

Motivele ornamentale abstracte se întâlnesc aproape în toate zonele noastre etnografice. Motivele decorative abstracte au rezultat din jocul tehnicilor sau în urma unei îndelungi obișnuințe de transformare, stilizare și abstractizare ca : puncte, linii, figuri geometrice. 

În toate cazurile, din punct de vedere morfologic, ele aparțin stilului geometric . 

Motivele ornamentale realiste se împart la rândul lor în trei grupe mari : 

a) fiziomorfe ; 

b) skeomorfe ; 

c) sociale . 

Grupa fiziomorfe, care a cunoscut o răspândire mai mare, se împarte la rândul ei în patru subgrupe : cosmice, fitomorfe, zoomorfe și antropomorfe. 

Grupele skeomorfe și sociale nu s-au bucurat de răspândirea celor fiziomorfe.

Din grupa motivelor fiziomorfe, subgrupa cosmice cuprinde elemente decorative ce redau fenomene cerești și reprezentări de corpuri cerești ca : fulgerul (reprezentat prin zigzag), calea laptelui, steluțele, soarele etc. 

Subgrupa fitomorfe, reprezintă regnul vegetal ca : plante, frunze, flori, fructe. 

În compozițiile ornamentale, predomină floarea în desen stilizat sau apropiat mult de natură. Frunza apare singură sau câte două și trei la un loc. Într-o compoziție, atât florile cât și frunzele sunt dispuse simetric și asimetric, fiind legate de rămurică prin codițele lor. 

În subgrupa fitomorfe, se mai întâlnesc spirale ce amintesc de cârceii de viță de vie sau de dovleac. 

Floarea, la început, a fost reprezentată cu patru petale, fiind inspirată din cele mai simple flori (de câmp sau de pădure) ; totuși, în unele zone geografice, floarea își sporește numărul petalelor la șase sau opt, ajungând la forma unei flori învoalate. 

Fructele și cerealele cele mai des întâlnite în compozițiile ornamentale sunt : ^spicul de grâu^ , ^ghinda^ , ^știuletele^ , ^afina^ , ^strugurele^ , ^mărul^ , ^părul^ , etc . 

În redarea motivelor fitomorfe brodate, se observă două tendințe : o formă în care elementul decorativ apare stilizat geometric, redat doar prin niște linii esențiale și alta, caracterizată printr-o redare negeometrică, în maniera desenului liber, reproducând o formă apropiată de natură și îngăduind recunoașterea ușoară a familiei florale. 

Motivele din subgrupa zoomorfe apar într-un număr mai redus, stilizate geometric sau în maniera desenului libe. Elementele care intră în compoziția unui motiv ornamental zoomorf, des întâlnite sunt : ^coarnele berbecului^ , ^fruntea boului^ . Din reprezentările ^avimorfe^ sunt : ^vrabia^ , ^porumbelul^ , ^cocorii^ , ^rândunica^ , ^găinușa^ etc . 

Motivele antropomorfe reprezintă siluete de femei sau unele părți ale corpului omenesc, cum ar fi ^ochiul^ , care cunoaște foarte multe variante în combinații. Cu aceste motive ornamentale se decorează ștergarele, cearșafurile . 

Motivele din grupa skeomorfe au ca izvor de inspirație obiectele de muncă făurite de mâna omului, ceea ce confirmă practicarea unui anumit gen de ocupație, în anumite condiții sociale. Dintre acestea sunt redate în stil goemetric : ^cârligul^ , ^grebla^ , ^furca^ , ^sapa^ , ^jugul^ etc . Gama motivelor din această grupă este foarte variată . 

Motivele sociale prezintă aspecte din viața socială (ex. : ^sfăditele^ , redate foarte simplu prin linii întretăiate) și sunt întâlnite în mai multe zone etnografice. din această grupă mai fac parte motivele emblematice, cum ar fi ^porumbelul păcii^ . 

În grupa motivelor simbolice intră reprezentări care se referă la o lume imaginară, legată și de vechile concepții religioase.

Prin cercetarea motivelor abstracte, realiste și simbolice din decorul broderiilor populare românești, se pune în lumină faptul că, în sfera motivelor ornamentale s-a remarcat prezentul unui fond principal de elemente decorative, notă caracteristică a specificului etnografic românesc . Acest fond s-a închegat în cursul veacurilor printr-o evoluție progresivă de la simplu la complex, în cadrul unui proces de reproducere selectivă a vechilor forme decorative și de dezvoltare creatoare a unor aspecte ornamentale. Aceasta reflectă evoluția exigențelor artistice ale poporului român de-a lungul vremurilor .