Finisarea termică şi higrotermică a confecţiilor textile

            Cerinţele faţă de îmbrăcăminte sunt multiple, pe prim plan situându-se funcţionalitatea, păstrarea formei şi aspectului, rezistenţa la purtare, întreţinere uşoară. Prin procesul de finisare higrotermică, produsele de confecţii din ţesături şi tricoturi dobândesc calităţi estetice şi fucţionale superioare.

            Valoarea de întrebuinţare a unui produs este dată de capacitatea acestuia de a satisface o cerinţă umană. Manifestarea acestei capacităţi exprimă utilitatea obiectivă a produsului social. În mod convenţional, se consideră că valoarea de întrebuinţare se compune din mai multe elemente (proprietăţi) care prin manifestarea lor diferenţiată în produse, conferă diverse potenţiale de a satisface cerinţele sociale.

            În funcţie de natura produsului, de necesitatea pe care o satisface şidesctinaţia lui, aceste proprietăţi sunt grupare în : utilitare, structurale, constructive, funcţionale, psihosenzoriale, estetice ş.a. . Între valoarea de întrebuinţare  şi calitatea unui produs există o relaţie organică şi anume: valoarea de întrebuinţare acoperă o anumită necesitate socială, iar calitatea dezvăluie gradul sau măsură în care aceasta este satisfăcută de produsul respectiv.

            In procesul de confecţionare are loc prelucrarea şi montarea reperelor sau a subansamblelor, după care produsul de îmbrăcăminte este definitivat din punct de vedere tehnico-funcţional. Printr-o prelucrare termică sau higrotermică se obţin aspectul, forma şi calitatea corespunzătoare a produsului.

            Finisarea higrotermică vizează anumite proprietăţi estetice ale produsului finit (formă, linie, culoare-nuanţă, simetrie, armonie), contribuind la un aspect  „atrăgător”, deci la ceva adăugat produsului de îmbrăcăminte deja realizat.

            Tratamentul termic sau higrotermic al confecţiilor textile este procesul fizic realizat subacţiunea sub acţiunea mecanică în mediu uscat sau umed.

            La baza acestui proces stă propagarea căldurii şi transportul umidităţii prin materialul textil, care favorizează deformarea corpurilor fibroase, necesară obţinerii formei adecvate a unui produs de îmbrăcăminte.

            Deci, finisarea higrotermică a confecţiilor textile constituie o ramură aplicativă a higrotehnicii.

            Higrotermica este acea parte a fizicii tehnice, care se ocupă de legile fenomenului de transfer termic şi de masă (vapori de apă) prin straturile diferitelor materiale poroase sau granulare.

            Termenul de „higrotermic” provine de la cuvintele greceşti : thermos = căldură şi hygros = umed, ceea ce înseamnă căldură şi umiditate.

            Finisarea produselor prin tratare termică presupune presarea stratului textil în condiţiile unei temperaturi uscate.

            La tratarea higrotermică produsul este presat în condiţii de temperatură umedă. Procesul termomecanic şi higrotermic ocazionează eliminarea şifonării şi cutelor de pe suprafaţa fibroasă, preformarea şi scăderea reperelor, descălcarea cusăturilor. modelarea şi termoformarea tridimensională (spaţială) a produselor.

            Toate acestea conduc la suprafaţa netezită şi refacerea caracterului iniţial al materialului textil, la forma geometrică şi aspectul estetic dorit al produselor precum şi la conservarea acestora la purtare pe o anumită perioadă de timp.

            Finisarea confecţilor textile se realizează cu ajutorul utilajelor specifice şi anume : fierul de călcat, mesele, presele, agregatele de călcat şi manechinele de finisat cu vaporizare. Suprafeţele de lucru ale utilajelor copiază conturul geometric plan sau tridimensional al fiecărui reper din produsul de îmbrăcăminte.

            Aceste utilaje şi instalaţii sunt alimentate şi acţionate cu energie electrică, aer comprimat, abur tehnologic şi vacuum.

            Aerul comprimat acţionează formele de călcat, realizându-se închiderea utilajelor şi presarea asupra materialului textil al produsului supus finisării.

            Aburul tehnologic reprezintă agentul higrotermic, fiind purtător de presiune, căldură şi umiditate. Prin aburire, corpurile fibroase sunt supuse căldurii şi umidităţii care împreună favorizează deformarea cu uşurinţă a materialului textil în scopul modelării şi termoformării produselor.

            Uscarea- finisarea produsului umidificat şi presat se realizează sub acţiunea vacuumului (absorbţiei). Răcirea produce stabilirea deformaţiilor fibrelor şi firelor componente materialului textil, precum şi fixarea (conservarea) formei reperului sau produsului, obţinută prin modelare, presare şi termoformare pe formele de călcat.

ing. VASILE CHIRIAC
„Finisarea termică şi higrotermică a confecţiilor textile”,
Ed Tehnică, Bucureşti, 1989