Fustă semicloş de culoare portocaliu pal, cu aplicaţii căptuşite sub formă de buline, model „NORE – LORE”.
Croirea
Se croiesc benzi din material de bază, întăritură şi
căptuşeală. Întăritura se foloseşte numai în cazul în care materialul de bază
nu este destul de stabil dimensional, adică este prea moale. Prin aplicarea
întăriturii cu termoadeziv („chimizat” în limbajul vânzătoarelor de materiale) bulinele
îşi păstrează forma în timpul purtării. Este necesar din punct de vedere
estetic (dacă se doreşte asta).
O bandă din material de bază (materialul propriu-zis al
fustei) are o lăţime egală cu diametrul unei buline la care se adaugă de două
ori lăţimea unei rezerve de coasere. Lăţimea unei benzi de întăritură este
egală cu cea a unei benzi din material de bază. La căptuşeală trebuie să avem
câte două benzi la fiecare bandă din material de bază, iar lăţimea uneia dintre
acestea este egală cu jumătate din lăţimea benzii din material de bază, la care
se adaugă o lăţime de rezervă de coasere (de obicei 1 cm).
Termolipirea
Se aşează banda din material de bază cu faţa în jos. Peste
ea, se aşează margine la margine, banda din întăritură cu termoadezivul în jos.
Deci, termoadezivul întăriturii va veni spre dosul materialului de bază. Cu fierul de călcat
încins potrivit (se fac teste anterior pentru a nu topi întăritura, dar a fi
destul de încins pentru a se topi termoadezivul) se fixează mai întâi, prin
presare, întăritura de materialul de bază, după care prin călcare se
finalizează termolipirea. Fixarea se face prin presări repetate (se aşează
fierul, se apasă puţin pe el câteva secunde după care se ridică şi se repetă
operaţia) pe toată suprafaţa. Călcarea se face prin translarea fierului,
alunecarea lui pe suprafaţa materialelor.
Asamblarea
căptuşelii
Se aşează cele două benzi de căptuşeală corespunzătoare uneia
din material de bază, una peste alta, margine la margine. Se dau semne pe una
din laturile lungi ale straturilor de căptuşeală ţinând cont de o rezervă de
coasere de 1 cm, folosind un şablon de bulină decupat din carton, pentru
porţiunile unde se va coase. Semnele se dau cu un creion, o cretă de croitorie,
o foiţă de săpun sau orice altceva care se va lua la călcat cu aburi sau măcar
va fi în contrast destul de mic faţă de culoarea căptuşelii astfel încât nu se
va vedea pe faţa acesteia după asamblare.
Porţiunile unde se va coase sunt pe liniile diametrelor
bulinelor. La fiecare bulină se va coase de la un capăt la celălalt al
diametrului său (depăşindu-se cam cu 2mm spre exterior fiecare extremitate)
lăsând la mijlocul acestuia o zonă liberă necesară pentru întoarcerea bulinei
pe faţă, mai târziu, după coaserea căptuşelii cu materialul întărit. Deci, asamblarea
căptuşelii fiecărei buline se va face prin două segmente de cusătură, fiecare
dintre acestea fiind întărită la ambele capete.
Cu alte cuvinte, pentru fiecare bulină se dau 4 semne : 2 la
capetele diametrului său şi 2 care delimitează zona liberă de la mijlocul
diametrului său. Această zonă liberă de întoarcere a bulinei pe faţă trebuie să
fie cât se poate de mică, din motive estetice, dar destul de mare pentru a se
putea face întoarcerea, ţinând cont de mărimea bulinei, grosimea materialului
de bază şi rigiditatea acestuia.
După ce s-au dat semne se realizează coaserea pe porţiunile
indicate cu o rezervă de coasere de 1 cm (uzual). Se desfăşoară căptuşeala
asamblată, se aşează cu faţa în jos şi se descalcă rezervele de coasere ale
cusăturii anterioare. La final, banda de căptuşeală astfel prelucrată trebuie
să aibă o lăţime egală cu cea a materialului de bază întărit.
Coaserea
aplicaţiilor pe contur
Se aşează banda din materialul de bază întărit cu faţa în
sus, iar peste ea se aşează, cu faţa în jos, banda din căptuşeala asamblată,
margine la margine. Se trasează de-a lungul laturilor lungi, pe rezerva de
coasere la aproximativ 0,5 cm de margine, un tighel de fixare a celor două
straturi. Cu ajutorul şablonului de buline din carton se desenează de-a lungul benzii de materiale contururile
mai multor buline astfel încât fiecare să aibă de jur împrejurul ei o rezervă
de coasere de aproximativ 1 cm. Urmează realizarea unui tighel simplu pe contururile
aplicaţiilor desenate, având lungimea pasului cusăturii de valoare mică spre
medie (1 ÷ 2,5 mm)
pentru urmărirea cât mai fidelă a conturului.
Întoarcerea
pe faţă şi finisarea umido-termică
Cu foarfeca, se secţionează din bandă printre contururile
cusute porţiuni cu câte o bulină. Se rihtuie de jur împrejur rezerva de coasere
la o lăţime cât mai mică (2 ÷ 5 mm), în
funcţie de grosimea materialelor şi de lungimea pasului cusăturii de pe
conturul aplicaţiei, în aşa fel încât după întoarcere aplicaţia să nu se
destrame din cauza unei rezerve prea mici sau să nu i se poată scoate în
evidenţă cât mai bine conturul desenat din cauza unei rezerve prea grosiere. Se
întoarce bulina pe faţa materialelor prin zona liberă din mijlocul căptuşelii
scoţându-se cât mai bine în evidenţă forma. Cu fierul de călcat cu aburi călcăm
bulina pe dos (pe căptuşeală) în aşa fel încât să nu facem paspoal pe faţă (când
privim faţa aplicaţiei să nu se vadă la margine căptuşeala) evidenţiind în
continuare forma.
Fixarea
aplicaţiilor pe îmbrăcăminte
Desfăşurăm pe masă fusta astfel încât să avem la îndemână
zona unde vom aplica bulinele. Pentru a realiza decorarea fustei pe toată
circumferinţa o poziţionăm în mai multe ipostaze. Aşezăm bulinele pe fustă după
un desen compoziţional, le fixăm cu bolduri de fustă pe fiecare la locul ales
după care le coasem definitiv (destul de bine pentru a nu se desface) cu un
tighel obişnuit sau cu o cusătură decorativă manuală sau de maşină folosind o
aţă de cusut obişnuită sau una ornamentală.
