O lumină directă prea puternică reduce intimitatea și confortul locuinței noastre, de aici rezultă necesitatea montării unor perdele care să atenueze și să dispenseze razele de lumină.
Îmbrăcarea ferestrelor cu ajutorul perdelelor și draperiilor are un rol triplu :
- întregește imaginea decorativă a ferestrelor ;
- atenuează lumina puternică a soarelui (atenție ! la încăperile prea puțin luminoase se folosesc perdele cât mai transparente ) ;
- împiedică vederea dinspre exterior către interior .
Draperiile și perdelele sunt elemente estetice și funcționale în același timp care întregesc ambianța, accentuează stilul încăperii și camuflează unele defecte constructive.
O încăpere fără perdele apare neterminată, rece și distantă, chiar dacă amenajarea ei este completă.
Într-adevăr, când intri într-o casă prima privire ți se îndreaptă spre fereastră și rezolvarea „îmbrăcămintei” acesteia oferă prima impresie asupra interiorului pe care-l vizitezi.
Perdelele folosite în mod curent sunt gen voal, confecționate din țesături fine, din materiale sintetice, care prezintă multe avantaje : sunt ușor de întreținut, transparente, neșifonabile și foarte rezistente. Se găsesc în diverse variante : cu ochiuri dese sau mari, simple, cu desene geometrice sau florale „în aceleași tonuri”, cu reliefuri, albe, sau în culori pastel. Voalul se fixează la 5 cm de perete, iar draperiile la 5 cm de voal, dacă suportul este aparent, și la 8 cm dacă suportul este ascuns.
Pentru a obține cute suficiente trebuie să avem grijă ca lățimea materialului pe care-l cumpărăm să fie cel puțin de 2 ori și jumătate mai mare decât lățimea ferestrei. În cazul perdelelor din voal se socotește până la de 3 ori lățimea, pentru a se obține falduri bogate. Lateral, perdeaua va depăși cu minimum 20-25 cm marginea ferestrei (mai ales la ferestrele mari) .
Se prevede un plus de material necesar pentru tivul din partea de jos a perdelei de circa 15 cm și de 5 cm pentru cel din partea de sus. Acesta din urmă se dublează cu o fâșie dintr-un material mai rezistent pentru prinderea inelelor.
Draperiile completează decorul unei încăperi și determină culoarea e bază a interiorului respectiv. Se cere mare prudență la alegerea culorii : dacă tonurile sunt prea vii, se formează o pată prea mare de culoare intensă, atunci când sunt trase, ceea ce provoacă un dezechilibru în ansamblul armonic general. Cele mai indicate sunt draperiile de culoare deschisă. Nu se recomandă draperii înflorate în camere mici cu mobilier mult și cu pereți foarte decorați.
Draperiile pot fi :
- simple și drepte, putând fi trase de o parte, sau de o parte și de alta a ferestrei ;
- duble și drepte, putând fi trase de o parte și de alta a ferestrei .
Se socotește pentru material o lungime egală cu înălțimea suprafeței pe care vrem să o îmbrăcăm cu draperii, cu o rezervă pentru tiv de 15 cm în partea de sus și de 25 cm în partea de jos iar pentru lățime se socotește minimum de două ori lățimea suprafeței respective (chiar de trei ori dacă se încrețește sau se fac pliuri) .
Țesăturile imprimate necesită un plus de material deoarece desenul trebuie încadrat de fiecare parte a ferestrei în raport cu aceasta. Se socotește un plus de 0,50 m pentru materialele cu desene mici și de 1 m pentru materialele cu desene mari.
În cazul țesăturilor groase este necesar să se facă pliuri de 3 cm adâncime, la 10 cm distanță .
Sistemul de prindere a perdelelor și draperiilor este ascuns de o galerie sau de un profil anume construit de circa 8 cm lățime în spatele căruia sunt prinse dispozitivele respective.
Pentru montarea perdelelor și draperiilor se folosesc :
- galerii din lemn de tip clasic ;
- bare metalice cu lungimi reglabile, fixate în perete cu dibluri ;
- bare fixate în zidărie odată cu finisarea interioarelor, camuflate printr-un rebord ;
- suporturi pe șină ;
- suporturi pe șină și „cărucioare” ;
Acestea se pot executa din diverse materiale :
- oțel cromat (piese aparente) ;
- aramă ;
- alamă vopsită în culoarea de bază a încăperii, sau natur ;
- duraluminiu .
Galeriile, de obicei destul de grele, trebuie bine fixate în perete și în așa fel proiectare încât să permită o glisare ușoară, a perdelelor .
Prinderea perdelelor subțiri și, în paralel, a draperiilor se face pe două planuri situate unul în fața celuilalt, cu un sistem de manipulare ușor manevrabil (există în comerț scripeți speciali și piese de prindere) .
Montarea propriu-zisă a materialului destinat perdelelor trebuie să se facă cu mare grijă. Tivul de jos va fi tras la mașină sau va avea o bordură prevăzută în țesătură (sau va avea franjuri). Finisarea se face cu multă îngrijire , astfel încât perdeaua să nu „curgă” , formând „cozi” neplăcute. Un sistem simplu și foarte corect de formare a cutelor este prinderea lor cu un șiret egal cu lungimea pe care vrem să desfășurăm perdeaua (după ce în prealabil s-a făcut o împărțire riguroasă a pliurilor ) la distanțe egale. În felul acesta, prin tragere, cutele se formează de la sine și întotdeauna aceleași.
Pe marginea șiretului, care formează și o întăritură ce mărește rezistența marginii solicitate intens, se prind inele de material plastic, acestea putând fi spălate odată cu perdelele, fără să fie nevoie a le descoase de fiecare dată.
Montarea îngrijită înlătură aspectul meschin și neglijent pe care-l prezintă perdelele prinse cu stângăcie și la întâmplare, oricât de frumos ar fi materialul pe care-l avem la dispoziție.
Rolul draperiilor confecționate, de obicei, din materiale mai compacte : mătase sau stofă de mobilă, catifea, pânză de in, cretoane etc.,este fie de a încadra perdelele, fie de a realiza un accent decorativ, sau de a proteja încăperea de lumina soarelui, fie în sfârșit de a feri, noaptea, pe cei din interior de priviri indiscrete.
Alegerea texturii perdelelor și draperiilor se va face în funcție de destinația încăperilor și felul mobilelor.
BIBLIOGRAFIE : Ecaterina Oproiu, arh. Tatiana Corvin ș.a. , „Enciclopedia căminului” , Editura Științifică și Enciclopedică , București , 1975 .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu