Tapiseria este o țesătură decorativă, uneori cu funcție utilitară, confecționată din lână sau mătase combinată cu fire de aur sau argint. Lucrată manual sau cu războiul de țesut, ea este folosită mai ales la împodobirea pereților sau a unor mobile.
Operă comună a artiștilor și tehnicienilor textiliști, tapiseria fiind formată din îmbinarea savantă a firelor, din reliefuri și jocuri de culoare, este mereu prețuită. Se remarcă și eforturile creatoare prin întrebuințarea unor noi tehnici, a unor idei grafice, a culorilor îndrăznețe și a compozițiilor foarte variate.
Limbajul grafic realizat în tapiserie poate fi constituit din : forme continue dantelate ; puncte alăturate și simple ; rânduri încrucișate și simple, în sensul urzelii ; forme în lanț ; degradeuri ; forme curbe ; reiuri 50% ; reiuri în degradeuri ; țesături cu bătăi regulate ; țesături cu bătăi neregulate ; hașuri ; forme oblice .
Încercările de transpunere în forme moderne, în tapiseria românească, a valorilor artei populare reiau expresivitatea cromatică specifică țesăturilor populare românești, fapt ce le conferă vigoare și originalitate.
Materialele cu care se tapițează fotoliile, scaunele, canapelele, sau din care se confecționează draperiile pot fi cretoane, mătase, stofă, catifea, țesături sintetice etc. .
Indiferent de calitatea și sortimentul lor, ele trebuie să fie alese cu grijă, din punct de vedere coloristic pentru a nu se crea efecte obositoare sau stridente. Ochiul trebuie să se odihnească pe suprafețe calme, care să dea naștere unei atmosfere de intimitate. De aceea, în mod special sunt recomandabile țesăturile monocrome, rapelurile de culori realizându-se doar prin câteva accente de contrast. Pentru păstrarea impresiei de spațialitate se recomandă evitarea desenelor mari, în culori vii.
Husele pentru pat sunt folosite pentru a proteja tapițeria patului sau pentru a a-l acoperi. Ele sunt formate dintr-o suprafață dreptunghiulară, de dimensiunea patului respectiv, și din 4 fețe laterale, care acoperă marginile patului. Adesea, aceste fâșii laterale sunt croite cu mult mai lungi decât dimensiunile patului pentru a putea fi încrețite, în forma unui volan sau dispuse în pliuri.
Unele țesături subțiri se cer a fi dublate sau matlasate. De obicei se alege aceeași culoare pentru huse și pentru draperii.
Husele de pat confecționatedin materiale imprimate cu desene mari necesită un plus de material, pentru a le putea echilibra simetric pe suprafața patului.
Cusăturile fâșiilor laterale se marchează adesea cu un paspoal care dă un aspect mai îngrijit și creează o suprafață cu contururi nete.
Cuverturile propriu-zise se pot confecționa din tricotaje, țesături diverse, mătase, bumbac sau catifea etc. .
Husele pentru fotolii au nu numai rolul de protejare ci și de împrospătare a interiorului. Fiecare husă se croiește pe baza unui tipar, realizat dintr-o pânză veche, după forma fotoliului, respectiv, a scaunului. Tiparul se așează pe materialul destinat husei respective, ținând seama ca direcțiile principale să fie pe fir drept. În cazul motivelor florale sau geomatrice trebuie să fie bine centrat. Se lasă 2 cm la cusături. Cusăturile trebuie să fie foarte corect executate și neapărat duble (cusătura „franțuzească”) pentru a ține mai bine și a avea un aspect îngrijit. În spate se prevede o deschidere cu un fermoar, sau cu un șnur.
Husele de in sau de bumbac, pentru a deveni mai rezistente și mai puțin șifonabile, se umezesc, înainte de a le călca, cu apă de tărâțe (se fierb 300 g tărâțe în 5 litri de apă).
BIBLIOGRAFIE : Ecaterina Oproiu, arh. Tatiana Corvin ș.a. , „Enciclopedia căminului” , Editura Științifică și Enciclopedică , București , 1975 .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu