Aplicaţii căptuşite la îmbrăcăminte." Cum se face!"

Fustă semicloş de culoare portocaliu pal, cu aplicaţii căptuşite sub formă de buline, model „NORE – LORE”.

Croirea

Se croiesc benzi din material de bază, întăritură şi căptuşeală. Întăritura se foloseşte numai în cazul în care materialul de bază nu este destul de stabil dimensional, adică este prea moale. Prin aplicarea întăriturii cu termoadeziv („chimizat” în limbajul vânzătoarelor de materiale) bulinele îşi păstrează forma în timpul purtării. Este necesar din punct de vedere estetic (dacă se doreşte asta).

O bandă din material de bază (materialul propriu-zis al fustei) are o lăţime egală cu diametrul unei buline la care se adaugă de două ori lăţimea unei rezerve de coasere. Lăţimea unei benzi de întăritură este egală cu cea a unei benzi din material de bază. La căptuşeală trebuie să avem câte două benzi la fiecare bandă din material de bază, iar lăţimea uneia dintre acestea este egală cu jumătate din lăţimea benzii din material de bază, la care se adaugă o lăţime de rezervă de coasere (de obicei 1 cm).

Termolipirea

Se aşează banda din material de bază cu faţa în jos. Peste ea, se aşează margine la margine, banda din întăritură cu termoadezivul în jos. Deci, termoadezivul întăriturii va veni spre dosul  materialului de bază. Cu fierul de călcat încins potrivit (se fac teste anterior pentru a nu topi întăritura, dar a fi destul de încins pentru a se topi termoadezivul) se fixează mai întâi, prin presare, întăritura de materialul de bază, după care prin călcare se finalizează termolipirea. Fixarea se face prin presări repetate (se aşează fierul, se apasă puţin pe el câteva secunde după care se ridică şi se repetă operaţia) pe toată suprafaţa. Călcarea se face prin translarea fierului, alunecarea lui pe suprafaţa materialelor.

Asamblarea căptuşelii

Se aşează cele două benzi de căptuşeală corespunzătoare uneia din material de bază, una peste alta, margine la margine. Se dau semne pe una din laturile lungi ale straturilor de căptuşeală ţinând cont de o rezervă de coasere de 1 cm, folosind un şablon de bulină decupat din carton, pentru porţiunile unde se va coase. Semnele se dau cu un creion, o cretă de croitorie, o foiţă de săpun sau orice altceva care se va lua la călcat cu aburi sau măcar va fi în contrast destul de mic faţă de culoarea căptuşelii astfel încât nu se va vedea pe faţa acesteia după asamblare.

Porţiunile unde se va coase sunt pe liniile diametrelor bulinelor. La fiecare bulină se va coase de la un capăt la celălalt al diametrului său (depăşindu-se cam cu 2mm spre exterior fiecare extremitate) lăsând la mijlocul acestuia o zonă liberă necesară pentru întoarcerea bulinei pe faţă, mai târziu, după coaserea căptuşelii cu materialul întărit. Deci, asamblarea căptuşelii fiecărei buline se va face prin două segmente de cusătură, fiecare dintre acestea fiind întărită la ambele capete.

Cu alte cuvinte, pentru fiecare bulină se dau 4 semne : 2 la capetele diametrului său şi 2 care delimitează zona liberă de la mijlocul diametrului său. Această zonă liberă de întoarcere a bulinei pe faţă trebuie să fie cât se poate de mică, din motive estetice, dar destul de mare pentru a se putea face întoarcerea, ţinând cont de mărimea bulinei, grosimea materialului de bază şi rigiditatea acestuia.

După ce s-au dat semne se realizează coaserea pe porţiunile indicate cu o rezervă de coasere de 1 cm (uzual). Se desfăşoară căptuşeala asamblată, se aşează cu faţa în jos şi se descalcă rezervele de coasere ale cusăturii anterioare. La final, banda de căptuşeală astfel prelucrată trebuie să aibă o lăţime egală cu cea a materialului de bază întărit.

Coaserea aplicaţiilor pe contur

Se aşează banda din materialul de bază întărit cu faţa în sus, iar peste ea se aşează, cu faţa în jos, banda din căptuşeala asamblată, margine la margine. Se trasează de-a lungul laturilor lungi, pe rezerva de coasere la aproximativ 0,5 cm de margine, un tighel de fixare a celor două straturi. Cu ajutorul şablonului de buline din carton se desenează  de-a lungul benzii de materiale contururile mai multor buline astfel încât fiecare să aibă de jur împrejurul ei o rezervă de coasere de aproximativ 1 cm. Urmează realizarea unui tighel simplu pe contururile aplicaţiilor desenate, având lungimea pasului cusăturii de valoare mică spre medie (1 ÷ 2,5 mm) pentru urmărirea cât mai fidelă a conturului.

Întoarcerea pe faţă şi finisarea umido-termică

Cu foarfeca, se secţionează din bandă printre contururile cusute porţiuni cu câte o bulină. Se rihtuie de jur împrejur rezerva de coasere la o lăţime cât mai mică (2 ÷ 5 mm), în funcţie de grosimea materialelor şi de lungimea pasului cusăturii de pe conturul aplicaţiei, în aşa fel încât după întoarcere aplicaţia să nu se destrame din cauza unei rezerve prea mici sau să nu i se poată scoate în evidenţă cât mai bine conturul desenat din cauza unei rezerve prea grosiere. Se întoarce bulina pe faţa materialelor prin zona liberă din mijlocul căptuşelii scoţându-se cât mai bine în evidenţă forma. Cu fierul de călcat cu aburi călcăm bulina pe dos (pe căptuşeală) în aşa fel încât să nu facem paspoal pe faţă (când privim faţa aplicaţiei să nu se vadă la margine căptuşeala) evidenţiind în continuare forma.

Fixarea aplicaţiilor pe îmbrăcăminte

Desfăşurăm pe masă fusta astfel încât să avem la îndemână zona unde vom aplica bulinele. Pentru a realiza decorarea fustei pe toată circumferinţa o poziţionăm în mai multe ipostaze. Aşezăm bulinele pe fustă după un desen compoziţional, le fixăm cu bolduri de fustă pe fiecare la locul ales după care le coasem definitiv (destul de bine pentru a nu se desface) cu un tighel obişnuit sau cu o cusătură decorativă manuală sau de maşină folosind o aţă de cusut obişnuită sau una ornamentală.

Proiectarea unui cozoroc de bască

Cozorocul unei băşti poate fi proiectat ca fiind parte a unui bor de pălărie.

Basca are, în zona de cuprindere a capului, o circumferinţă interioară şi o alta exterioară. Dacă le măsurăm observăm o diferenţă între ele, diferenţă ce depinde de grosimea băştii în zona respectivă şi pe care o numim Adaos de grosime. Grosimea băştii (G) este de fapt suma grosimilor de strat în acea zonă şi este influenţată de numărul straturilor de material şi de grosimea fiecărui strat de material. În principiu, când numărul straturilor sau grosimile de strat sunt mici atunci şi Adaosul de grosime este mic, iar când numărul straturilor de material sau grosimile de strat sunt mari atunci şi Adaosul de grosime este mare.

Să presupunem că basca, atunci când este aşezată pe cap stă mulată pe suprafaţa capului. Asta înseamnă că circumferinţa interioară a băştii coincide cu perimetrul capului în zona respectivă. Deci, circumferinţa exterioară a băştii (perimetrul băştii) este de fapt perimetrul capului suplimentat cu adaosul de grosime. Putem reprezenta cele două perimetre prin două cercuri concentrice de centru Q şi raze r1 şi r2.

Grosimea straturilor de material se măsoară practic la circumferinţa băştii în zona de cuprindere, având aspect final, după asamblare (se face o mostră cu zona respectivă).

Borul unei pălării poate fi asemănat cu un trunchi de con. Astfel, lăţimea borului este generatoarea trunchiului de con, planul deschiderii pălăriei în zona de cuprindere a capului (şi totodată planul circumferinţei superioare a borului) este baza mică a trunchiului de con, iar planul circumferinţei inferioare a borului este baza mare a trunchiului de con. Deci,  r  este raza bazei mici a trunchiului de con (circumferinţa superioară a borului), iar  R  este raza bazei mari a trunchiului de con (circumferinţa inferioară a borului).

De asemenea, forma borului depinde şi de poziţia şi înclinarea acestuia faţă de pălărie, mai exact faţă de axa verticală şi de planul deschiderii pălăriei. Deci, vorbim de fapt de înclinarea pe care o are generatoarea trunchiului de con faţă de axa trunchiului de con şi faţă de planul bazei mici. Mai concret, putem nota cu  α  unghiul pe care îl face generatoarea faţă de înălţimea trunchiului de con, iar cu  γ  unghiul pe care îl face generatoarea cu planul bazei mici. Şi dacă vorbim de modul de înclinare a borului înseamnă că vorbim şi de cel al cozorocului.

γ = unghiul de înclinare a generatoarei (cozorocului) faţă de planul bazei mici (circumferinţei superioare)

m(α) =  90° - m(γ)

Construim desfăşurata borului trasând două sectoare de cerc ce au un unghi comun, β şi raze VB’ şi VB. Aşezăm valoarea unghiului β1 simetric faţă de bisectoarea unghiului β.

Forma cozorocului poate varia în funcţie de :

                - gradul de înclinare faţă de planul deschiderii băştii, adică dacă dorim un cozoroc cu o alură mai deschisă, mai expusă, atunci vom micşora unghiul γ dintre cozoroc şi planul perimetrului bazei băştii, iar dacă dorim un cozoroc cu o postură mai adunată către faţă, mai tăinuitoare, atunci vom mări valoarea unghiului γ; iar unghiul de înclinare poate fi constant sau variabil de-a lungul întinderii cozorocului, caz în care raza VB’ o păstrăm aceeaşi sau o putem modifica de la un capăt la altul al lungimii cozorocului;

                - lungimea arcului interior, ce este parte a circumferinţei superioare a borului şi se poate întinde pe jumătate din aceasta, pe mai mult de jumătate sau pe mai puţin de jumătate, în diverse mărimi;

                - poziţia cozorocului faţă de linia de simetrie a băştii;

                - direcţiile laturilor laterale ale cozorocului, care pot fi: paralele cu bisectoarea unghiului β1, cu o pantă micşorată spre arcul exterior, cu o pantă mărită spre arcul exterior sau cu pante asimetrice;

                - colţurile cozorocului, care pot fi: drepte, ascuţite, obtuze, racordate în diverse forme;

                - lăţimea cozorocului care poate avea diferite mărimi;

                - forma conturului exterior, adică a cantului (fără linia care va fi asamblată la bască), care poate fi în linie continuă, linie cu forme frânte sau linie cu forme ondulate.

Concluzie:

Pe scurt, pentru a construi un cozoroc de bască avem nevoie de următoarele date iniţiale:

Modul cum se construieşte este următorul:

Şi gata cozorocul !

Purtare plăcută şi de efect !

Gina-Loredana  Meluţă

Costume "Două piese" - schiţe

Costum din tricot cu repere dublate la craci şi mâneci.

Costum din stofă cu aplicaţii de blană la linia bustului şi la terminaţiile fustei şi mânecilor.

Costum cu garnitură de contrast îngustă de formă diversă.

Costum din stofă cu garnitură fixată în răscroielile gâtului şi mânecilor.

Costum din stofă uşoară cu zone dublate de repere cloşate la partea exterioară a mânecii stângi şi la jumătatea dreaptă a fustei.

Costum din stofă semigroasă cu zone dublate de repere plisate asimetrice.

Rochii - schiţe

Rochie cu decolteu profilat

Rochie multistrat cu terminaţii asimetrice la niveluri diferite

Rochie în dublu strat cu terminaţii asimetrice opuse

Paltoane, mantouri, pardesie - schiţe

Pardesiu în toamnă 

Mantou cameleon

Palton medieval