pomi în floare, primăvara

 

Aptitudini de negociere

 

        Când porți o discuție referitoare la o lucrare, la modul în care aceasta trebuie executată și la valoarea ei, negociezi.

Totuși, așa cum pălăvrăgeala cu un prieten în birou nu înseamnă „negociere”, tot așa nu orice discuție cu clientul, privind lucrarea, trebuie să se transforme într-o negociere.

Companiile care folosesc profesioniști independenți cu regularitate au tendința de a practica tarife orare fixe sau plafoane de prețuri. Ei au, de altfel, o idee deja formată referitor la modul în care se va executa lucrarea și aproximativ cât timp este necesar pentru executarea ei.

De fapt, nu este obligatoriu să accepți oferta tuturor celor care îți solicită serviciile, poți pur și simplu răspunde „da” sau „nu” . 

Când să negociezi ?  

Va fi cazul să negociezi când oferta este de perspectivă, de  exemplu : 

⦁ cu un client nou ; 

⦁ cu un client cu care ai întrerupt colaborarea ; 

⦁ când se pun bazele unui angajament pe termen lung ; 

⦁ în împrejurări speciale, sau ; 

⦁ când lucrarea reclamă muncă calificată . 

Ține minte : 

La baza oricărei negocieri vor sta următoarele întrebări : 

⦁ Cât de multă nevoie ai de un client ? 

⦁ Câtă nevoie are clientul de tine ? 

Ce pretinzi ? 

Așa cum s-a mai precizat în alte dăți, îți poți stabili tarifele pe baza valorii standard conforme cu piața sau pe baza unui calcul pornind de la ceea ce ceilalți clienți îți plătesc pentru o lucrare similară.

Când nu există o valoare standard, încearcă să-ți formezi o idee privind posibilitățile clientului. De aici poți deduce ce muncă va trebui să prestezi pentru a fi plătit. Să ceri clientului să-ți propună un preț estimativ poate fi uneori imposibil. Ei nu vor să dea prea mult, nu mai mult decât ai vrea tu să ceri pentru munca prestată .

Cu clienții care au puțină experiență în a lucra cu profesioniști independenți, poate fi foarte dificil de negociat. Să lucrezi pentru cineva care nu cunoaște valoarea pe piață a muncii tale va fi un avantaj pentru tine. Au automat tendința de a crede că vei încerca să profiți de ei.

Stabilirea prețului 

Ce spun profesioniștii independenți ? 

# Un actor / Un modelator voce : Pentru munca creativă eu am în vedere dimensiunile lucrării, de cât timp am nevoie, dacă am mai lucrat pentru ei și pentru cât; prestigiul câștigat sau satisfacția profesională care derivă (care ar putea justifica un preț mai mic).

# Designer de grafică : Dimensiunile companiei și urgența lucrării (ce efect va produce pe piață). Când se referă la consultații de design, imprimări etc, am fixat un anumit tarif standard general pe oră.

# Redactori : Aproape toată activitatea noastră se adresează unui anumit tip de clienți și avem taxe stabilite. Când negociem prețul, ne raportăm, de obicei, la posibilitățile lor financiare și e posibil chiar să reducem din preț.

# Ilustrator / Detalii : Dacă proiectul e mare și clientul mă mai poate folosi, fac anumite reduceri. Astfel, iau în considerare cât timp va trebui să acord pregătirilor sau călătoriilor și am în vedere dacă este un client pretențios (acest lucru înseamnă întotdeauna muncă în plus) . 

# Servicii producție : Cele mai multe companii cu care lucrez au tarife fixe. În alte condiții pornesc de la tarifele recomandate și negociez.

# Fotograf : Dimensiunile companiei sau tirajul revistei ; care este bugetul de care dispune ? 

# Alt redactor : Clienții mă întreabă care sunt tarifele mele prentru un anumit serviciu, dar cel mai adesea îmi spun care sunt prețurile lor. Aș putea accepta un preț mai mic de la un client anume pentru care doresc să lucrez.

# Baterist / Programator : Nici unul din prețurile pe care le-am primit pentru serviciile mele nu au fost negociabile.

# Publicitate / Poșta directă : Negociez luând în calcul dacă este o muncă ușoară și cum ar reacționa piața. 

Ce vei accepta ? 

Dacă vei cere 20 &  pe oră, înseamnă că, de fapt, esți dispus să accepți chiar și 15 & . Odată ce ai hotărât care e prețul, înainte de a-l discuta cu clientul, înseamnă că nu va trebui să faci calcule în minte, în timp ce încerci să te concentrezi asupra negocierii.

Este la fel de important să știi care-ți sunt limitele, astfel nu vei fi obligat să cobori prețul într-o fracțiune de secundă.

Ce dorești ?

Nu vei negocia întotdeauna singur. Alți factori pot fi la fel de importanți, în funcție de situație : 

⦁ Cât de flexibil este termenul de executare al lucrării ? Lucrarea se va încadra bine între celelalte angajamente ale tale? Poți negocia un tarif substanțial pentru o lucrare urgentă, dar ce consecințe ar avea asupra desfășurării normale a activității tale? Ai putea pune în pericol un flux sigur de plăți în favoarea unui tarif mare? 

⦁ Cât de multă autonomie vei avea? Îți oferă condiții pentru a-ți pune în valoare aptitudinile și experiența profesională? Ar exista posibilitatea să execuți o lucrare de excepție implicându-te mai mult (eventual să fii mai bine plătit) decât în prezent? 

Conștient sau inconștient îți vei formula propriile condiții și priorități, bazate nu numai pe ceea ce dorești să câștigi, ci și pe ceea ce dorești să obții.

Așa cum am mai subliniat, activitatea ta ar putea reflecta un echilibru între ceea ce ți se plătește în mod obișnuit sau cu ora și ceea ce îți poate deschide perspective noi. Astfel, afacerea ta poate supraviețui și se poate dezvolta.

Cât de ambițios poți fi ? 

Manualul negocierii spune „niciodată nu accepta prima ofertă” . Oricum, dacă te rezumi strict la aceasta, poate fi un mod sigur de a-i contraria sau ai înstrăina pe clienții potențiali.

Dacă un client îți face o ofertă perfect acceptabilă, este lipsit de sens să faci caz pentru a o modifica, doar pentru că este prima ofertă.

Ai nevoie de timp să te gândești ? 

Dacă un potențial client te solicită, nu trebuie să-i dai un răspuns definitiv imediat. Poți spune oricând: „Sigur că aș fi interesat, ar va trebui mai întâi să-mi verific celelalte angajamente și voi lua legătura cu dumneavoastră. ” . 

De regulă ei vor aștepta răspunsul tău înainte de a încerca să caute pe altcineva. Aceasta îți dă timp să respiri și să te gândești sau să te sfătuiești cu cineva înainte de a accepta sau nu oferta.

Alți factori 

În special, când ești implicat în mai multe activități, trebuie să stabilești ce angajamente îți poți lua.

Ai în vedere nu doar rolul tău, ci și exigențele clientului.

⦁ Ce anume ți se cere să faci și cum ? 

⦁ Cine mai este implicat în executarea lucrării și de care aspecte sunt responsabili ceilalți ? 

⦁ Își vor asuma obligația de a-ți spune când să începi sau poți începe când vrei tu ? 

⦁ Dacă lucrarea întârzie în raport cu planificarea inițială înainte ca tu să fii implicat, ți se cere să respecți termenul limită stabilit inițial ? 

Imediat ce ai înțeles despre ce este vorba, fă un rezumat cu cuvintele tale și repetă-le : „Se presupune că aceasta se referă la ...  .” . Aceasta le va demostra că ai înțeles ce vor și-ți dă posibilitatea să-ți clarifici ce ați hotărât. 

Aveți o bază comună ? 

Nu veți ajunge la o înțelegere decât dacă obiectivele sunt rezonabil compatibile. Dacă știi că nu vei presta serviciul pentru mai puțin de 600 & și descoperi că de fapt clientul nu va plăti mai mult 500 & , nu are rost să mergi mai departe.

Negocierea 

Afirmația neinspirată „Trebuie să-mi dați 50% din valoare anticipat.” , sună ca un fel de ultimatum. De asemenea, să faci o ofertă inoportună : „Pot termina lucrarea până la sfârșitul lunii, fără probleme.” , poate doar să-l încurajeze pe client să ceară mai mult. 

Să le combini pe cele două este mult mai constructiv : 

„Dacă ați putea să-mi plătiți 50% din valoare anticipat, sigur că aș putea să acord prioritate lucrării și să încerc să o termin pe la sfârșitul lunii.”

Notă: 

Nu fii tentat să te aventurezi făcând mai departe concesii, dacă oferta inițială este întâmpinată cu reținere. Dă-i clientului timp să se gândească și să revină fie cu o înțelegere, fie cu o contraofertă.

A ști când să te oprești 

Toată lumea are o problemă în privința stabilirii momentului în care trebuie să se oprească din negociere.

Te afli între două tendințe contrare: 

⦁ Dacă te oprești prea repede, ai putea pierde o ofertă mai bună.

⦁ Dacă mergi mai departe ai putea să pierzi clientul.

Oprește-te când simți că ai obținut ce doreai. Dacă ulterior clientul revine cu o altă ofertă, va trebui să mai păstrezi ceva rezerve pentru o eventuală renegociere.

Confirmarea înțelegerii

Odată ce ai ajuns la o înțelegere anume, este recomandat să trimiți o scrisoare de confirmare : 

„Ca urmare a discuției noastre de joi 16 iunie, intenționez să accept oferta și să execut lucrarea pentru suma stabilită de ... . ”

Aceasta va preîntâmpina orice neînțelegeri ulterioare asupra condițiilor contractului.

Concluzii 

⦁ Nu orice discuție cu un client înseamnă neapărat și negociere.

⦁ Negociază când oferta este de perspectivă.

⦁ Decide ce ești dispus să accepți.

⦁ Negociază termenul limită al lucrării, celelalte condiții, cât și prețul.

⦁ După caz, pune în balanță lucrările pentru care ești plătit în mod obișnuit și lucrările care-ți oferă perspective noi.

⦁ Nu te raporta cu strictețe regulilor; uneori poți accepta prima ofertă.

⦁ Nu trebuie să accepți imediat ce ți s-a făcut o ofertă.

⦁ Află exact ce vrea clientul.

⦁ Aveți vreo bază comună? Dacă nu, nu are rost să mergi mai departe . 

⦁ Fă legătura între ceea ce dorești să obții și ceea ce poți să oferi . 

⦁ Dacă oferta este întâmpinată cu tăcere, nu fii tentat să faci alte concesii . 

⦁ Oprește-te din negociere când ai obținut ceea ce ai dorit.

⦁ Confirmă acordul la care ați ajuns. 

BIBLIOGRAFIE : 

„Profesionistul independent” de Sean Marriot și Paula Jacobs, Editura Național, 1998 

Modele tip medalion de inspirație tradițională

Gânduri casnice pentru tinerele gospodine

(arta organizării vieții casnice)

Viața noastră tumultuoasă, conviețuirea în același sat sau în același oraș a oamenilor originari din diferite zone geografice și etnografice își au aspectele lor pozitive de progres și civilizație, dar au și unele aspecte mai puțin bune în ce privește tradiția, dar și obiceiurile bune, rolul și rostul echilibrat al tuturor acestora în decorarea artistică a locuințelor, în comportarea civilizată a tinerelor în toate circumstanțele vieții, în gospodărirea cît mai practică, mai utilă și mai eficientă a propriului cămin.

Casa este o vatră de dor, de tihnă și de frumusețe pentru că oriunde am fi purtăm cu noi un loc al nostru de suflet și de frumusețe pe care ne place să-l numim „acasă”. În dulcele nostru grai românesc, însă, cuvântul „casă” poate fi asemuit cu un imens stejar ori cu un brad ale căror ramuri sunt întotdeauna pline de viață. În intimitatea afectivă a românilor, casa propriu-zisă, împrejmuirea, clădirea ca atare, dar și interiorul său, căminul, vatra, lumina, semnifică spațiul nostru de suflet și de tihnă, care, de oriunde am fi în lume, mai departe sau mai aproape, ne cheamă, de care ne este continuu drag. În numeroase locuțiuni și ziceri, românul atribuie casei mai întâi sensul de familie. Poate că noi, românii, păstrăm noțiunea de „acasă” rostită cu atâta duioșie și înflăcărare de suflet, închizând pe rând ca într-un sipet, locul natal, plaiul copilăriei și casa părintească. Pare curios cum, peste ani și ani, oamenii maturi când spun „acasă” mai păstrează în suflet undeva, ascuns, așezările de altădată, sătuce inundate de soare, de aromă de fân, de gutui, de pruni și de cireși. Purtăm prin ani cu noi satul, orașul, străduța copilăriei, oamenii de altădată, de parcă totul ar continua să existe, așa, ca atunci de demult. 

 În ritmul alert al vieții, interesul familiilor, al femeilor, al fetelor în special, pentru crearea acelui spațiu de tihnă și de frumusețe este același și are aceeași imensă însetare ca pentru tot ce este nou. 

 Interesul pentru confortul maxim al locuinței, pentru crearea unei intimități unice, a unei personalizări aparte a fiecărei locuințe, cu tot ce decurge din aceste precepte, începând de la concepția construcției și terminând cu cele mai mărunte detalii, ca rezolvarea practică a unor probleme de mobilare, de dotare cu aparatură, de ornamentare și de îmbrăcare a interiorului cu diferite textile îmbietoare, preocupă tinerele gospodine indiferent de activitățile pe care le exercită. Este și aceasta, poate, una din formulele cu care, organizându-și locuința, omul contemporan caută să-ți rezerve cât mai mult timp pentru relaxare, pentru instruirea sa, pentru participarea la viața culturală, pentru receptarea cu discernământ a imensei explozii informaționale. 

 Ce poate fi mai important în amenajarea locuinței decât necesitatea ca gospodina să știe cu discernământ, eleganță și bun gust să creeze pentru toți membrii familiei un confot ideal. A-ți crea din propria locuință un refugiu de intimitate, o casă la care toți să se întoarcă oricând cu drag, după tihna căreia să tânjească chiar și în zilele de concediu, iată locuința ideală. Dacă ea, gospodina, laolaltă cu toți membrii familiei, știu să-și facă din locuință oaza lor de intimitate și de liniște, înseamnă că au descoperit secretul echilibrului vieții, al traiului în această lume din ce în ce mai exigentă. 

 Așadar nimeni nu va găsi vreodată un stoc de rețete imuabile după care să-și aducă în locuință mobilele, decorurile, ornamentele. Decorul familial se construiește de fiecare familie; este cel pe care omul și-l visează și și-l înfrumusețează în fiecare zi. Bunul gust, cel pe care îl afișăm față de noi și de cei din jur, ține de o anume construcție și formație intimă a omului, iar de cele mai multe ori de experiență. 

 Aceleași mobile, draperii, corpuri de iluminat, covoare, bibelouri pot fi așezate în mai multe variante de confort mai mult sau mai puțin intim, comod. Tot secretul constă, deci, să știi să-ți creezi fiecare încăpere a casei dându-i prin mobile, decor, colorit, lumină etc. , o personalitate aparte. Fiecare nouă „achiziție” trebuie să fie „văzută” în ansamblul celorlalte, să se cunoască formulele sale de întregire în decorul locuinței, locul pe care aceasta îl va ocupa.

 Tinerele ar trebui să înțeleagă un mare adevăr, și anume, confortul este construit din obiecte uzuale în care noi, oamenii, trebuie să știm să picurăm căldură. Așadar, o ambianță, o atmosferă plăcută nu se cumpără, ci se creează ! 

 Nu încape îndoială că amenajarea locuinței este o problemă în care fiecare dintre noi ne socotim competenți; susținem chiar că formulele adoptate de noi în mobiliare, decor etc. sunt perfecte, unice, imuabile! Este drept că de la o vreme, tinerele când se mută în locuințe noi sau își înnoiesc locuințele, încep să-și calculeze spațiul, să-ți schițeze formula de mobilare, să se consulte chiar cu specialiștii și decoratorii. Este și aceasta o dovadă că omul modern, gospodinele tinere sunt preocupate de aflarea unor formule care să facă din locuință un spațiu în primul rând util, un spațiu intim și practic. 

 Frumusețea unei locuințe depinde în mare măsură de felul cum sunt orientate camerele, de priceperea și îndemânarea tinerei gospodine de a aduce „lumină” în încăperi prin însuși modul de dispunere a mobilierului, a alegerii perdelelor, draperiilor, covoarelor și, mai ales, prin crearea unei atmosfere în care totul să aducă degajare, spațiu, confort, într-un cuvânt intimitate. Este foarte greșit să se creadă că amenajarea locuinței este o simplă fluctuație a modei. Ordonarea mobilierului de asemenea manieră încât să se câștige spațiu, folosirea mobilelor modulare, escamotabile care să permită aranjarea lor cu fantezie și mult simț practic, constituie de fapt o notă de modernitate a celor ce gândesc mobilarea .

 La o vedere de ansamblu, dorința confortului în locuință pare cât se poate de firească și totuși abaterile sunt numeroase. Iată de ce este necesar să se știe că forma și dispunerea fiecărui obiect în parte trebuie să exprime utilitatea lui în cel mai înalt grad, odată cu evidențierea discretă a calităților sale estetice. 

 Privind încăperile și stabilind că absolut fiecare lucru și-a găsit în mod simplu și natural locul în ansamblul locuinței sale, tânăra gospodină poate fi liniștită: locuința ei este modern mobilată.

 Nu trebuie să se uite însă că tot ce arată a paradă, tot ce strălucește de-ți ia vederea, tot ceea ce se cere parcă cu prea multă insistență privit, nu-și mai are locul, nu mai poate fi tolerat în locuința modernă. De mare importanță este ca într-o casă simplitatea să ia locul complicațiilor inutile, firescul să alunge tot ce este silit, iar ostentația să abdice în fața modestiei, a decenței și a bunului gust. 

 Mediul sănătos, igienic al locuinței este un alt element fundamental al vieții în locuință, contribuind la petrecerea plăcută a unei bune părți a existenței noastre, la destinderea și îmbogățirea vieții sufletești.

 Acestea sunt în mare contururile semnificației locuinței moderne, acestea sunt,în general, obligațiile gospodinelor tinere și zona în care ele fac să se interfereze preocupările lor casnice și tihna vieții în familie. 

 Este cum nu se poate mai interesat de reținut că prima impresie pe care o comunică un interior privitorului, în general, este senzația spațială. Se întâmplă de cele mai multe ori ca, înainte de a fi remarcate culoarea pereților, desenul podelei, aprecierea să se refere la ceea ce ochiul nostru percepe ca spațiu. Așadar, o încăpere este mică, mare sau mijlocie după cum este receptată senzația se spațiu. 

 Spațiul propriu-zis al unei încăperi poate fi însă „modificat” prin forma și dimensiunea mobilelor, prin culorile și intensitățile nuanțate ale covoarelor, cuverturilor, draperiilor, carpetelor. Paradoxal, la prima vedere, o încăpere goală, nemobilată, va părea mai redusă în dimensiuni decât aceeași încăpere mobilată. Aceasta se explică prin faptul că elementele de amenajare ce animă interiorul respectiv oferă ochiului posibilitatea să perceapă dimensiunile spațiului prin aprecieri succesive rezultate din însăși ritmica mobilării. Amenajând corect un interior senzația spațială se reconsideră. În felul acesta, efortul depus de locatară, cu sau fără ajutorul specialistului, trebuie înțeles cu raționalitate și continuat printr-o organizare practică, modernă, a fiecărei încăperi. 

 Interesantă de reținut este părerea specialiștilor că, pe lângă păstrarea unei tradiții a mediului ambiental al casei, într-o locuință, maximum de spațiu aparține locatarei și nu mobilierului sau altor obiecte ce o servesc. Este o idee care ar trebui să preocupe cu prioritate gândirea noastră imobiliară. Așadar, în amenajarea unui interior nu există detalii, lucruri secundare, neînsemnate. Toate elementele dintr-o locuință trebuie să se bucure de aceeași atenție din partea noastră, să nu existe stridențe care să altereze până la compromitere restul echilibrului armonios al încăperii. Ca o concluzie, nu trebuie uitat că prin fiecare amănunt de mobilare și de lumină se cucerește spațiul locuinței.     

       

Bibliografie:
Smaranda Sburlan, Valeriu Manta, „Cartea tinerelor gospodine”, Editura Ceres, București, 1988 .

Semnificația numelui „Iordan”

Iordan, nume masculin afectiv, este o creație a onomasticii creștine de la numele cunoscutului râu biblic din Țara Sfântă . Are și un intermediar greco-slav. Formele atestate la noi sunt Iordan, Iordana, Liordana, Loredana, Loredan. 


Bibliografie :   Tatiana Petrache, „Dicționar enciclopedic al numelor de botez” , Editura  Anastasia, 1998 .